Întrebare: Majoritatea oamenilor sunt consternaţi la gândul că nu au liber arbitru în lumea noastră. Cum trebuie să îi abordăm?

Răspuns: Este adevărat, deoarece dacă nu există liber arbitru, nu există nici persoana. Nu este o persoană ci o păpuşă mecanică, o marionetă. Şi nu contează dacă asta vă include şi pe voi: O persoană vede în asta atitudinea voastră către ea. Voi discutaţi de fapt despre propria voastră non-existenţă.

Dar noi vorbim aici despre omnipotentul sistem al naturii, unde totul este guvernat de legi absolute. Chiar dacă nu aducem înţelepciune Cabala în asta, gândiţi-vă logic, de unde ar putea apărea liberatea în această lume? Ce este libertatea, dintr-o perspectivă globală? Sunt acţiuni aparent spontane, chiar dacă nu este cazul? Sau sunt nişte dorinţe neaşteptate care de fapt sunt condiţionate de viaţa care dă forţă?

De unde încep acţiunile mele? Cât despre mine, nu văd ce anume declanşează evenimentele din viaţa mea, gândurile şi dorinţele mele. Din ce adâncimi interioare iau naştere diferitele impulsuri din mine? Deodată, eu tânjesc după ceva. De unde a venit acest impuls?

Dacă găsesc sursa lui, mi-ar fi clar că nu sunt eu cel care alege şi că acest tip de impuls este declanşat în mine de către natură. Dar omul nu are acces la ce se află deasupra nivelului la care natura ia deciziile. El primeşte gânduri gata create, dorinţe şi acţiuni care derivă din acţiunile naturii.

La acest nivel, noi asociem omului un anumit nivel de independenţă, deoarece el este cel care are o dorinţă sau un gând. Pe baza acestei premise şubrede, noi vedem o persoană ca o fiinţă autonomă.

Evident, este total greşit. Dacă vedem imaginea integrală, nu găsim nici cel mai mic motiv să judecăm o persoană sau, din contra, să îi arătăm milă. Ne-am simţii toţi ca roţi dinţate controlate de forţa generală. Acelaşi lucru este descris şi de înţelepciunea Cabala.

Atunci unde este liberul arbitru? El se găseşte în abilitatea mea de a prelua conducerea de la forţa superioară care pune în mişcare întregul sistem. Pot guverna în locul ei, în alianţă cu ea.

În măsura şi cu acceptul meu, preiau conducerea funcţiilor şi încep eu însumi să activez sistemul.

Ce este în asta pentru mine? Procedând astfel, obţin liberatea şi autonomia. Iau exemplu de la forţa superioară, cer asistenţa de la ea şi astfel iau parte la justificare. Această oportunitate este valabilă pentru mine datorită spargerii: îmi prezintă liberul arbitru în treimea din mijloc a Tifferet, în punctul din mijloc, o foarte delicată stare intermediară. Din acel punct pot cere să iau locul Creatorului.

Astfel obţin autonomia. Şi nu este nimic altceva pe care să pot chema de unul singur.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →