Întrebare: Cum pot înţelege mai bine că lumea depinde de mine şi cum poate grupului simţi că totul depinde de el?

Răspuns: Cel mai simplu mod este să ne amintim că nu există nicio lume în afara mea. Este numai din cauza spargerii motivul pentru care îmi imaginez că totul în jurul meu nu sunt eu. Aşa cum spune Baal HaSulam, există doar un singur suflet în lume. În starea reală de Malchut a Ein Sof (Infinitului), suntem cu toţii conectaţi şi nu există bariere între noi. Nimeni nu este izolat, suntem în legătură reciprocă perfectă şi fiecare simte doar pe ceilalţi şi nu pe el însuşi. Aceasta este imaginea reală şi trebuie s-o obținem independent, deoarece azi o vedem în forma sa opusă.

În ultima fază, faza a patra a Luminii Directe, ființa creată simte că Creatorul o iubeşte şi că El face totul pentru ea în iubire absolută, fără niciun auto-calcul. Pe de altă parte, fiinţa creată simte sentimentul opus al sinelui, care este însoţit de o așa de mare nerăbdare şi suferinţă, încât este gata să facă orice pentru a nu simti asta.

După restricţie, fiinţa creată descoperă că poate obține acelaşi lucru şi poate ajunge la o echivalenţă de forma cu Creatorul. Apoi, decide să găsească un loc în care poate fi independentă. S-a detaşat de Malchut de Ein Sof, dar nu a devenit independentă încă și şi-a continuat căutarea-  cum să se elibereze de Lumină şi încă să-i dobândească puterea, în scopul de a se schimba şi de a deveni ca ea.

Apoi, vine coborârea de la faza unu la faza doi, până la nivelul nostru actual. Astăzi, doar scânteia este evocată în noi, unele cunoştinţe vagi, şi din acest moment depinde doar de efortul nostru ca să putem obține cele două forţe: dorința de a primi și dorința de a darui, astfel încât acestea să locuiască în noi. Atunci vom fi capabili să ne conducem şi să ne aducem pe noi înşine la adeziunea iniţială.

Înainte de Lumina, Creatorul care a creat această stare ne-a oferit adeziunea noastră deplină. Acum, pe calea spre Malchut a Ein Sof, urc nivelurile de adeziune prin eforturile proprii, prin recunoaşterea proprie, prin sentimentul propriu. Determin starea mea şi obțin, astfel, adeziunea infinită pe care o simt de 620 de ori mai puternică decât înainte, pentru că am făcut această muncă eu însumi; am înţeles eu însumi; am simtit-o; am dobândit-o; am câştigat-o. Aceasta va fi starea a treia finală.

Urmez această cale atașând de mine toate părţile care-mi par ca straine, care sunt pline de ură, distante şi opuse de mine. Le ataşez la iubirea absolută dintre noi şi prin asta mă întorc de la lumea noastră la lumea Ein Sof.

Astăzi nu urâm lumea exterioară, ci suntem indiferenți față de ea. Ulterior, însă, vom descoperi astfel de surse de ură, care sunt numite „coji” împotriva Sfinţeniei, împotriva dăruirii. Vom întâlni lucruri la care nici măcar nu putem privi încă, pe care le vom găsi greu de auzit. Imaginează-ți că cineva distruge ceva care este important şi drag pentru tine, iar acum prin ridicarea deasupra acestui sentiment, trebuie să-l iubesc şi să-i mulţumesc. Este posibil acest lucru?

Comparativ cu aceste stări teribile este ca și cum suntem într-o „grădiniţă” astăzi. Nu ne”jucăm” cu adevăratele discernăminte încă …

Deci, înainte de corecţie, totul este revelat în forma sa opusă. Prin urmare, lumea, care astăzi pare a fi pur şi simplu îndepărtată şi detaşată de noi, este, de fapt, părţi ale vasului general, ale singurului suflet.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 07/08/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →