Întrebare: Dacă nu am motivaţia de a participa la diseminare, în ciuda a toate acestea, ce m-ar forţa să ies şi să diseminez?

Răspuns: Aceasta ar trebui să fie aspiraţia sufletului tău. El nu este în tine. Dimpotrivă, el este în legătura ta cu alţii. Cu toate acestea, pentru ce trăieşti ?Astăzi, exişti ca un “animal”. Te-ai născut, trăieşti ceea ce ţi-a fost destinat şi mori. Nu ai găsit nimic. Nu ai făcut nimic. Nicio amintire din tine nu va rămâne. După aceea, vei apărea din nou în această formă sălbatică, ţi s-a dat ocazia de a te realiza, din nou, din acelaşi punct, dar într-o stare mai rea, deoarece nu ai făcut-o în trecut.

Ai nevoie de a prinde din urmă, de a rambursa datoria. Pentru ce studiezi? De ce? Unde este măreţia ta faţă de Creator? Creatorul este calitatea de iubire şi dăruire. Cum o obţii? Măreţia caracteristicii de dăruire şi iubire este exprimată astfel: vă consacraţi acestei caracteristici şi vă străduiţi să o realizaţi.

Întrebare: Totuşi, dacă mă duc să diseminez este un calcul egoist.

Răspuns: Desigur, începi să diseminezi dintr-un calcul egoist, dar, când începi să munceşti cu masele, dorinţele lor şi lipsurile lor pătrund în tine. Necesitatea ca ei să reuşească apare în tine, deoarece ei devin preţioşi şi importanţi pentru tine, ca proprii copii, şi vei începe, deja, să ceri pentru ei şi, chiar dacă ceri în mod egoist, ceri pentru alţii şi nu pentru tine, prin urmare, începi să primeşti o ascensiune.

Din Congresul “Bucuria în unitate”, Stockholm, 31.08.2013, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →