Tora, Leviticul, 23:4 – 23:8: „Iată și celelalte sărbători ale Domnului, adunări sfinte, pe care trebuie să le vestiți la vremea lor: în prima lună, în ziua a paisprezecea a lunii, după amiază, veți săvârși Pesah-ul oferind Domnului. Și în a cincisprezecea zi a lunii este sărbătoarea azimei (pasca) Domnului; veți mînca pască (faina cu apa, nedospite) timp de șapte zile. În prima zi, va fi o adunare sfântă pentru voi, nu veți face niciun fel de muncă. Și veți aduce ofrandă de foc Domnului timp de șapte zile. În a șaptea zi va fi adunare sfântă pentru voi și nu veți face niciun fel de muncă.

Întrebare: De ce este interzis să muncești în prima și în ultima zi de Pesah?

Răspuns: Fiindcă în munca spirituală facem distincție între cele două stări: trezirea de jos și trezirea de Sus.

În timpul trezirii de jos, chemăm prin dorința noastră cooperarea dintre Lumină și Kli (vas). Lumina corectează Kli-ul și îi dă intenția corectă. În timpul trezirii de Sus, această muncă este împlinită de Sus, dar numai datorită faptului că, înainte, am creat condițiile corecte.

Am făcut eforturi creând astfel condițiile corecte pentru prima și ultima zi a sărbătorii, fiindcă săptămâna de Pesah trebuie să fie închisă la sfârșitul ei de stările în care noi nu facem nimic, fiindcă Lumina Superioară face totul. Prima zi a sărbătorii este începutul ieșirii din Egipt. Ultima zi este sfârșitul exodului, cea care îl pecetluiește.

Este important de spus că națiile lumii au calendare diferite. Calendarul creștin se bazează pe mișcarea soarelui. Calendarul musulman se bazează pe mișcarea lunii. Calendarul evreiaesc ia în socoteală mișcarea soarelui, a lunii și a pământului, fiindcă pământul este obiectul central dintre soare și lună.

Pe de o parte noi luăm în socoteală anul, ceea ce înseamnă mișcarea de revoluție a pământului în jurul soarelui, iar pe de altă parte, mișcarea lunii în jurul pământului, și le cămparăm pe cele două. Astfel, calendarul evreiesc nu se schimbă și, de exemplu, putem calcula în avans în care zi a săptămânii va fi prima zi de Pesah în următorii 35 de ani.

Ceea ce este în plus, bazându-ne pe comparația dintre mișcarea soarelui, pământului și a lunii, putem spune că Pesah-ul nu poate fi în anumite zile ale lunii. Asta înseamnă că totul este raportat cu acuratețe la sistemul astrologic general.

Întrebare: Tora se referă de multe ori la adunările sfinte. De ce trebuie să ne adunăm de Pesah?

Răspuns: Adunările sfinte din Pesah sunt cel mai important lucru pentru neamul lui Israel, fiindcă sunt datorate de fapt dorinței de unitate de care au nevoie pentru a ieși din Egipt.

Unirea unui om cu un grup de oameni, cu societatea, cu națiunea sau cu întreaga omenire, reprezintă de fapt diverse niveluri ale ieșirii din Egipt (din ego). Când obținem forța de unitate are loc o anumită tensiune, acest exod, detașarea de ego.

Egoul este totdeauna între noi, ne separă și ne face să simțim repulsie unii față de alții. Dacă începem să-l compresăm și să-l condensăm încercând să ne conectăm și să ne unim cu alții atunci, ieșirea din ego începe în momentul în care obținem prima oară unitatea.

În prima zi de Pesah (a exodului din Egipt), începem să strângem această conexiune. Apoi, lucrăm la ea în timpul săptămânii și suntem totali uniți în ultima zi a ieșirii din Egipt. Din acel moment, suntem o națiune unită.

Dar, între timp, oamenii nu înțeleg ce ar trebui să facă, cu toate că există o direcție care stimulează dorința de a ieși din ego. Dar este mai degrabă un instinct animalic, fără conștientizarea adecvată. Oamenii vor dobândi recunoașterea când se vor aduna la poalele Muntelui Sinai.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 28/05/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →