Ploaie în deșert

Întrebare: Cum putem simți dăruire în timp ce simt plăcerea de a primi, în același timp?

Răspuns: O persoană, cu cât avansează mai mult, cu atât mai multe plăceri simte în dorința sa de a primi. Dorința crește și plăcerea crește. Nu știți încă, câte dorințe pentru plăcere sunt ascunse în voi.

Începe și nu se termină niciodată. De fiecare dată, o persoană crede că nu va reveni niciodată la ceea ce era înainte dar, în clipa următoare, cade din nou sub dominația dorinței noi care se dezvăluie, noul Reshimo (reminiscență) și este ca și cum totul ar începe din nou. Asta se întâmplă la un nivel superior, desigur, dar se pare că lucrurile se repetă.

Cu cât nivelul este mai ridicat, cu atât răul care se dezvăluie este mai mare. Totul începe de la linia din stânga, de la egoul în creștere, deoarece noi trebuie să urcăm în vârful muntelui, în vârful gândurilor noastre trecătoare, dorințe, separare, ură și plăcere.

Este o nebunie să credem că cineva trebuie să facă asta de unul singur. Ne pierdem efectiv puterea în această greșeală, în loc să aspirăm la conexiune. Problema este că o persoană se bate ca Don Quijote împotriva morilor de vânt și nu împotriva adevăratului inamic. El este înarmat cu o sabie și un scut făcute de el însuși și nu cu sabia reală și scutul pe care le-a primit de la tatăl său, Lumina Superioară și pe care le-a pierdut datorită neglijenței lui.

La urma urmei, el crede că va realiza totul de unul singur, prin propriile sale forțe și prin mintea lui.

Aceasta este greșeala lui, pentru că această muncă nu este dificilă deloc; poate deveni agreabilă, fascinantă și plăcută. O persoană devine un artizan care-și iubește munca și care o gestionează și imaginează în mod corect cum să o înceapă și care sunt partenerii săi: prietenii, profesorul, Creatorul. Lucrul principal este de a clarifica abordarea corectă și asta este partea cea mai dificilă.

Copiii se dezvoltă natural: natura invocă în ei o dorință, o aspirație și abilități. Noi, în schimb, trebuie să organizăm totul singuri. Este singurul liber arbitru pe care-l avem: să aranjăm un loc pentru dezvoltarea noastră și să concentrăm acolo toate condițiile pentru a crea un mediu care stimulează dezvoltarea noastră.

Dar, în loc de asta, o persoană pierde o mulțime de energie în locuri greșite, ca ploaia în deșert. Ca și cum ar face mari eforturi dar, de fapt, ea le irosește prin acțiuni inutile.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 07.07.2014

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: