Tora, Exodul 20:3 – 20:5: Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici orice fel de asemănare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau care sunt jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la a treia şi a patra generaţie a celor care Mă urăsc, şi care arată milă până la a mia generaţie a celor care Mă iubesc şi care păstrează poruncile Mele.

Poruncile sunt considerate ca baza întregului cod uman al întregii existenţe umane. Ele sunt recunoscute de către toate religiile, toate societăţile, şi servesc ca bază pentru o viaţă socială. Totuşi, în Cabala, ele au o semnificaţie total diferită.

Cu alte cuvinte: “Eu sunt singurul! Eu sunt incorporal! Eu nu pot fi reprezentat, imaginat sau înţeles! Nu vă dau niciun indiciu a ceea ce Sunt! Eu nu pot fi pus în buzunarul vostru, plasat în colţ sau agăţat pe perete. Este imposibil să faci o amuletă de la Mine şi Eu nu pot lua forma unui fel de semn. Nimic din toate astea nu este posibil!

Oamenii sunt foarte diferiţi. Un copil primeşte o jucărie şi nu o mai aruncă o lună sau două. Aceasta îl calmează.

O persoană merge într-un templu, se roagă, se confesează şi asta îl calmează. Totul va fi bine! Pentru toată lumea este un medicament, un remediu pentru a ajusta preocupările lor, o prevenire a diverselor activităţi sociale, familiale şi alte probleme.

Noi nu avem nimic concret aici. Este imposibil să Îl imaginezi, ceea ce înseamnă că nu există o persoană de apelat, aceasta e o mare problemă. De fapt, aceasta se traduce în faptul că nu există Dumnezeu pentru o persoană obişnuită care trăieşte în această lume ? Noi suntem incapabili să-L vizualizăm sau să-L simţim. Este o proprietate abstractă de dăruire, ceva inform care umple totul şi, în acelaşi timp, nimic. Ce senzor ne va permite să-L dezvăluim ? Trebuie să începem să-L simţim într-o manieră sau alta. Totuşi, nu este nimic în jurul nostru.

Pur şi simplu nu ne putem imagina pe Domnul, puterea superioară, aşa cum este descris în Tora şi nu putem stabili un contact cu această forţă. Pentru a rămâne în contact cu El, trebuie să prindem ceva, să facem apel la cineva şi să-L înfăţişeze într-un fel.

Întrebare: De ce aceste “fire” sunt tăiate de la noi ? Este ca şi cum am pluti în aer. De ce este aşa?

Răspuns: Deoarece noi trebuie să-L găsim la un nivel complet diferit. Ar trebui să ne ridicăm până la gradul Său. Atunci, noi vom simţi ceva ce nu am simţit înainte şi vom defini lucrurile pe care înainte eram incapabili să le înţelegem. Aceasta va deveni posibil deoarece vom primi un nou set de senzori, numit cele cinci Sefirot.

Înainte de a realiza asta, nu există un astfel de lucru ca “Dumnezeu” pentru noi. Nu este nimic! Desigur, există natura care ne răsuceşte, ne trage înainte şi se joacă cu noi, ne obligă să continuăm să trăim, pentru a da naştere la cineva, controlează comportamentul nostru în mediul nostru şi în societate şi apoi ne îngroapă. Asta-i tot.

Am exagerat totul arătând că oamenii nu au nicio relaţie cu Creatorul sau cu Tora. De aceea este spus că Tora este intactă, deoarece nimeni nu a atins-o vreodată, măcar o dată. Tora este o învăţătură (precept); este un mecanism spiritual total deconectat de la om. Faptul că am ales-o ca fiind sursa frumoaselor noastre reguli şi legi morale este foarte liniştitor. Fără ea, nu am fi fost decât nişte barbari.

Cu toate acesta, ţin să subliniez că aceste reguli şi aceste legi nu au nimic în comun cu Tora autentică. Trebuie să înţelegem că puterea Torei, veridicitatea şi esenţa acesteia nu se referă la reguli şi legi. Puţin important ceea ce facem în această lume, ceea ce contează este de a ştii dacă reuşim să ne ridicăm la nivelul următor, acolo unde Creatorul ne este revelat. Pentru asta, nu avem nevoie ca El să fie observabil sau să ne apară ca o imagine sau ca un fenomen. Conştiinţa noastră se ridică la un nivel la care nu avem nevoie de imagini, deoarece putem să ieşim din noi înşine.

Aceasta explică de ce porunca: “Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine” vine în primul rând, de ce este considerată ca o poruncă majoră şi de ce precede pe toate celelalte. Fiecare poruncă ulterioară (ordinea nu este aleatorie; ele sunt organizate într-un anumit fel) defineşte îndeplinirea acestei porunci principale speciale.

Dacă nu putem observa această poruncă, toate celelalte porunci nu valorează nimic. Ele nu ne duc la scop. Constant, trebuie să păstrăm în minte această poruncă primară. Pentru asta, trebuie să îndeplinim celelalte porunci.

Din programul kab.tv, “Secretul cărţii eterne”, 25.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →