Întrebare: Cu cât facem mai multe eforturi de dragul succesului grupului, cu atât simţim mai mult că lucrăm pentru propriul ego…

Răspuns: Ar trebuie să te bucuri de asta, pentru că este revelaţia răului. Fără a revela răul, nu vom obţine bunătatea.

Văd că, la sfârşit, singurul lucru pe care vreau să îl obţin din acţiunile pe care le fac de dragul grupului este de a extrage un beneficiu personal. Ce urmează?

Problema este că numai acest punct al revelaţiei nu este suficient. Nu poţi face nimic cu el. Acţiunea mea trebuie să fie aţintită; trebuie să aibă un vector. Altfel, forţa mea interioară rămâne doar un potenţial, ca un motor decuplat. Poate fi un motor bun, cu o capacitate de 200 cc, dar la ce bun?

Trebuie să ridic dorinţa mea şi să o îndrept către o anumită acţiune. Asta înseamnă că am nevoie de două puncte pentru a face un vector. Mintea este cea care dă direcţie forţei mele. De aceea forţa şi raţiunea lucrează bine una cu alta. Asta este conform legii.

Deci, chiar dacă am atins disperarea în atitudinea mea faţă de grup, asta nu îmi aduce încă oportunitatea de a acţiona. Acum trebuie să îmi conectez starea de scop. Tocmai am simţit că sunt opus faţă de mine însumi. Egoismul a fost revelat în acţiunile mele, sau în una din acţiuni: am făcut-o pentru mine şi nu am putut să o îndrept către prieteni.

În primul rând trebuie să îmi amintesc că nu există nimeni în afară de El. Problema nu este că eu nu am reuşit, ci că Creatorul a organizat această situaţie pentru mine, ca de altfel şi analiza ei. Devine clar că nu aş fi putut să fac nimic datorită egoismului meu, şi asta pentru că Creatorul a dorit să mă înveţe, să îmi arate că sunt condus de ego.

Atunci, ce trebuie să fac? De ce a vrut El să mă simt aşa? Pentru că în acest fel voi realiza importanţa scopului, calitatea dăruirii, care este opusă la ceea ce tocmai am revelat.

De unde voi lua această importanţă? Chiar din această stare. De fapt, nu există nicio Lumină fără vas, nicio senzaţie care să nu includă combinaţia a celor două, a Luminii şi a Kli. Cu ce mă compar pentru a simţii că sunt rău? Se întâmplă în comparaţia a ceea ce înţeleg eu că este dăruirea, imaginându-mi că aş putea să acţionez mai bine, tratându-mi prietenii mai bine.

În acest caz, există deja două puncte! Atunci, cum pot eu să comut din punctul propriei mele insignifianţe şi imoralitate în punctul dăruirii? Ce îmi lipseşte? Îmi lipseşte forţa şi asta trebuie să cer.

Dar asta nu este totul. De ce trebuie să o cer? Fac asta pentru a mă simţii bine, pentru a nu mai simţii repulsia faţă de mine însumi? De fapt, egoismul meu suferă datorită revelaţiei recente. În acest caz, reiese că încă sunt egoist, numai că am trecut prin a doua răsucire şi sunt la al doilea nivel al iubire de sine.

Mai degrabă, eu nu vreau ca toată munca şi rezultatele mele să urmărească profitul personal. Vreau să execut o acţiune în care voi descoperi plăcerea pentru Creator. El mă corectează şi vreau asta pentru a-I dărui Lui plăcere.

În acest fel încerc să avansez înainte, puţin câte puţin, şi apoi încă un pic, cât este posibil. Acestea sunt primele mele încercări, pe care trebuie literalmente să le mestec, gust cu limba sau, mai exact, să le sparg cu dinţii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/28/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →