Întrebare: Dacă iubirea faţă de prieteni (colegii de grup) înseamnă să prefer dorinţa lui mai mult decât pe a mea, despre ce dorinţe este vorba?

Răspuns: După cum a scris Baal HaSulam în articolul „Ultima generaţie”, acesta are nevoie să fie preocupat ca fiecare om din lume să aibă îndeplinit necesarul pentru o existenţă materială normală. Şi dacă prietenul însuşi se va raporta astfel la acest lucru, nu va avea nicio nevoie de ceva în plus.

Iar tot restul trebuie să fie direcţionat pentru susţinerea colegului pe calea spirituală. Deci ce înseamnă că-mi iubesc colegul? Cum pot eu să-i îndeplinesc dorinţele? Dacă eu am grijă de mâcarea lui şi de tot ceea ce el are nevoie pentru existenţă, în alte lucruri, îl susţin spiritual arătându-i trezirea mea, şi transferându-i sentimentul de măreţie al Creatorului şi importanţa căii spirituale care mă trezeşte şi mă umple cu forţă. Eu mă comport faţă de el, ca faţă de copilul meu, pe care vreau să-l atrag la o acţiune benefică, şi, prin urmare, îi arăt interesul meu, dorinţa, aprecierea mea. Exact la fel trebuie să-i arăt un exemplu şi prietenului. Înseamnă că îi asigur hrana spirituală pe lângă hrana trupească, înseamnă că îl iubesc.

Exact această atitudine trebuie să o dezvoltăm în grupul nostru. A da colegului sentimentul de măreţie a scopului şi exemplul meu personal de loialitate faţă de scop, asta se numeşte iubire pentru prieten. Şi, prin asta, eu prefer dorinţa lui peste dorinţa mea. Iau în consideraţie nevoile lui, mijloacele corporale necesare, şi tot restul este îndreptat spre dezvoltarea lui spirituală. Toate acestea trebuie să i le furnizez.

Trebuie să am grijă ca el să aibă o formă normală de viaţă, să-l ajut să-şi găsească un servici, etc. Şi pentru aspectul spiritual, trebuie să-l încurajez cu măreţia scopului. Şi prin asta, prefer dorinţa lui peste dorinţa mea, mă îngrijorez de dezvoltarea lui, şi nu de a mea. Dacă sunt îngrijorat pentru un prieten, acesta este lucrul cel mai bun pentru dezvoltarea mea. Dar toate astea le fac pentru a obţine iubirea Creatorului.

Omul trebuie să se conecteze la un întreg: Israel, Oraita, Kadoş Baruhu (Israel, Tora şi Creatorul). În caz contrar, se dovedeşte că eu doar îmi iubesc colegul în mod natural, cu iubirea egoistă ca cea pentru copilul meu.

Exact această formă de muncă este numită „munca pentru Dumnezeu”. Dacă mă raportez la coleg în acest fel, prin el, mă direcţionez către Creator. Iubirea pentru ceilalţi este necesară numai pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Prin asta omul revelează ascunderea care a fost făcută de Creator, astfel vom exersa iubirea pentru ceilalţi şi vom obţine iubirea de Dumnezeu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment →