O persoană nu poate cere pentru ea însăşi. Cererea corectă de la Creator, în care o persoană rămână în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii în mod intenţionat par că ne sunt străini ca să putem să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul să fie reţinut numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci împreună, cu zece perechi de mâini vom putea să prindem Creatorul aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre ne putem conecta cu Creatorul. Acest lucru face clar modul în care ar trebui să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem agăţa şi adera la Creator. ¹

A construi Ierusalimul înseamnă să construim frică în noi înşine că dacă nu vine ajutorul de sus, eu nu voi putea să obţin dăruirea prin fiinţele create faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) ²

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →