Intrebare: Ce este „credinta” despre care vorbeste Cabala?

Raspuns: Credinta este Lumina Hassadim (Milei), forta daruirii sau Bina, proprietatea Creatorului, natura. Daca proprietatea credintei incepe sa preia dorinta ta de a primi placere, ajungi sa intelegi ce inseamna de fapt daruirea.

Ca sa primesti un semn de daruire, prima data trebuie sa incepi sa simti si sa stii ce gust are. Astfel, vei stii ce este. O asemenea unificare a doua lucruri complet opuse  poate parea imposibila, dar intentia de a darui incepe sa conduca peste dorinta ta de placere si doreste sa fie folosita pentru daruire.

O astfel de proprietate se poate observa chiar si in dorinta egoista, care il simt pe celelalt ca parte a sa. In acest caz, daruirea nu poate fi autentica. Este ca o mama care se presupune ca daruieste deoarece natura o obliga sa isi simta copilul ca o parte vitala a ei. Este ca si cand inca ar mai fi in interiorul ei si astfel isi daruieste siesi. Ii pasa mai mult de el decat de ea deoarece il vede ca cea mai pretioasa parte a ei.

De aceea, chiar daca mama daruieste copilului sau, cuiva in afara ei, nu se considera ca a obtinut gradul spiritual si ca actioneaza de dragul darurii. Este mai mult un instinct natural.

Pentru ca dorinta de a primi sa inceapa sa lucreze cu intentia de a darui, trebuie sa primeasca Lumina superioara, forta speciala. Noi doar spunem ca vine din exterior. De fapt se trezeste in persoana si aduce in ea dorinta de darui  altuia, iubirea pentru el.

„Altul” este persoana pentru care mai inainte am simtit ura, resentiment si distanta. Nu l-am simtit ca inrudit cu mine, mai degraba ca un strain, un extern. In ciuda acestora, dintr-o data simt dorinta, capacitatea si aspiratia de a-i darui si de a-l implini. Vreau sa il vad ca si pe mine, iar in timp ce realizez asta nu am nevoie de nimic in schimb.

Daca astept sa primesc placere in schimb, este ca si cum as actiona egoist. Asta este, daruirea nu ar trebui sa imi aduca nicio placere. Dimpotriva, ma face sa sufar deoarece pentru a darui altuia, trebuie sa ma lipsesc pe mine. Si atunci, ce ma poate face sa daruiesc?

De aceea, primim o anumita forta numita Lumina care Reformeaza. Incep sa simt ca, pe de-o parte, am de-a face cu un strain de la care doresc sa primesc, sa iau ceva ce el are. Totusi, in loc de asta, primesc o forta externa care imi permite sa ii daruiesc fara sa primesc nici o placere sau beneficiu direct din asta.

Daca ar fi fost sa ma bucur de daruire direct si imediat, ar fi fost in mod egoist. Totusi, nu il simt ca si o parte din mine si nu ma bucur daruindu-i. Este cealalata modalitate. Imi depasesc dorinta egoista, care nu s-a implinit si devine chiar mai goala decat inainte, si ii  transfera lui toate eforturile si  implinirile mele.

Daca as fi fost intrebat de ce fac asta, nu as fi avut un raspuns in dorinta mea egoista de a primi. Dar exista totusi un alt raspuns. Ceea ce simt este maretia Creatorului, conectarea mea cu cel superior; umplu dorinta Celui care este mai mare decat mine. Sunt motivat de o multime de idealuri inaltatoare. Totusi, cuvintele nu le pot explica deoarece egoul intotdeauna le va rasuci ca sa primesc compensatie de aici.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala5/29/2011, Shamati #40

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | 2 Comments →