Recompensa și pedeapsa din viața noastră, partea 5

Întrebare: Din perspectiva naturii, care din acțiunile noastre sunt considerate corecte și benefice și care ne pot conduce spre o viață bună, așa încât să nu primim pedepse de la natură?

Răspuns: Toată natura este un sistem închis, integral. Toate părțile sale – mineral, vegetal, animal și omul – sunt legate într-o anumită rețea.

Legea unui sistem integral este că fiecare element influențează pe toate celelalte elemente. Asta înseamnă că fiecare particulă trebuie să se simtă pe sine ca aparținând întregului sistem și să se comporte într-un mod care este benefic întregului. Nu pentru beneficiul unor părți individuale și nu pentru propriul beneficiu, ci în mod absolut pentru întregul sistem.

Oamenii nu înțeleg această lege și sunt incapabili să o reveleze. Totuși, pe lângă oameni, toate celelalte părți, adică nivelele naturii, mineralul, vegetalul și animalul sunt integrate în acest sistem închis.

Întregul univers este un sistem integral. Iar dacă alegem orice fragment al planetei pământ și îl studiem, va deveni clar că toate elementele sunt absolut interconectate, ca și cum ar fi conectate la o rețea interioară, care este ascunsă de noi și care urmează un anumit program numit Natură.

Putem întreba „Ce este ființa umană?”. O ființă umană este un caz special. Pe de-o parte, mulțumită corpului animal, el aparține de lumea animală. Și, astfel, este clar că și corpul trebuie să fie obligat să fie într-o conexiune instinctivă cu sistemul. Însă, de asemenea, există o parte în el care aparține de nivelul vorbitor, datorită căruia este numit om.

În această parte, e ca și cum el este deconectat de sistem și se comportă ca și cum sistemul nu există. O persoană nu simte în mod instinctiv conexiunea și nu simte unitatea cu această rețea a naturii; așadar, el se comportă în orice fel vrea. Această formă „liberă” a comportamentului, fără o conexiune cu sistemul, se numește egoism. În relația lui cu sistemul naturii, o ființă umană ia în considerație doar beneficiul ei imediat.

Poate se va gândi diferit în douăzeci de ani, însă asta nu este important pentru el, deoarece este fixat numai pe fluxul experiențelor momentane ale vieții sale, pe care le percepe acum. Dacă în acest moment nu posedă ceea ce își dorește, atunci consideră asta ca pe o pedepsă. Și dacă, dintr-o dată, primește ceea ce își dorește, atunci o consideră ca pe o recompensă.

În mod natural, atâta vreme cât este deconectat de sistemul general, aceste recompense și pedepse sfârșesc prin a fi false, deoarece o persoană nu vede că toate acestea sunt dependente de acțiunile sale și, de aceea, face greșeli. Există într-un sistem, însă nu e capabilă să ia în considerație toate elementele sale, nu simte aceste interdependențe. Se pare că toată percepția sa asupra realității este incorectă.

Întrebare: Dacă simt asta ca pe o recompensă sau ca pe o pedeapsă, atunci de ce să-mi pese dacă sunt false? Am primit ce mi-am dorit, nu?

Răspuns: Atunci de ce sunt oamenii nefericiți? Dacă judecăm ce este recompensa și pedeapsa, numai după experiența noastră imediată și acționăm numai conform cu asta, încercând să ne satisfacem dorințele momentane, atunci va trebui să ne ridicăm de la o dezamăgire la alta.

Dacă am putea să câștigăm tot timpul în acest mod, atunci ar fi posibil să acceptăm această obiecție. Totuși, noi vedem că pierdem în mod constant. Cu cât o persoană avansează mai mult, cu atât mai mult trebuie să se apere, ca rezultat al relației sale egoiste față de viață și față de goana după satisfacția imediată.

Indiferent cât de mult dezvoltăm societatea, guvernul, familia, știința și medicina, noi încă nu putem să compensăm pentru dauna și reacția negativă a sistemului la comportamentul nostru. Nu ar părea că, pe măsură ce progresăm în dezvoltarea noastră, ar trebui să fim capabili să înțelegem și să simțim mai mult natura?

Dar pare că este opusul: noi progresăm din ce în ce mai mult în dezvoltarea noastră a relației incorecte cu natura. Suntem într-o creștere constantă a îndepărtării față de natură, față de conexiunea cu sistemul integral și, într-un final, ne schimbăm în niște individualiști pe care nu-i mai interesează nimic, cu excepția propriei satisfacții.

Într-un final, omul se poate întoarce spre droguri și să nu se mai gândească la nimic. Nu mai vrea să se lege de nimeni, doar pentru a rămâne complet liber și fără obligații …

Din emisiunea de pe KabTV „O viata noua#822” 2/2/17

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed