În lumea modernă, oamenii devin mai mult că niciodată individualiști și prin asta ne găsim din ce în ce mai legați între noi, chiar dacă aceste legături nu ne aduc niciun beneficiu.

A fost un timp când ne-am gândit că vom continua să dezvăluim mai mult din lume: am descoperit continente noi și comerțul internațional. Însă, într-un final, s-a sfârșit printr-o mare dezamăgire.

Întreaga dezvoltare a omenirii a fost generată numai spre găsirea căilor egoiste de a exploata natura într-o singură manieră, fără să luăm în considerație interesele sale. Și, de aceea, dezvoltarea noastră a fost tot timpul negativă.

Vedem că ne-a adus într-o stare unde, pe de-o parte omenirea poate să-și furnizeze împlinirea completă a tot felul de plăceri materiale la nivelul corpului, la nivelul ei animalic, în timp ce, în același timp, suferă tot mai mult la nivelul uman.

Ca rezultat, noi nu știm ce să facem pentru noi înșine. Suferim psihologic și spiritual din lipsa conexiunii corecte dintre noi și cu restul existenței.

Întrebare: Cum putem noi atunci să ne comportăm corect în acest sistem, ca să putem, de fapt, să ajungem la un rezultat pozitiv?

Răspuns: Avem nevoie să ajungem la o stare integrată. Adică trebuie să luăm în considerație întregul sistem, cum funcționează, cum putem fi componentele sale integrale și, prin acțiunile noastre, să-l aducem în echilibru și unitate, deoarece în acest moment noi suntem cei care îl scoatem din echilibru, ca celulele canceroase. Cancerul din corpul nostru simbolizează celulele care se gândesc numai la ele și, prin urmare, ele distrug întregul corp și împreună cu el și pe ele însele. Un individ face exact același lucru; de aceea avem nevoie să studiem.

Trăim într-o perioadă specială a evoluției, când oamenii, într-un final, încep să se întrebe despre sensul vieții, despre sistemul care ne guvernează și la cum să înțelegem, să dezvăluim și să ne angajăm în mod activ în el.

Întrebare: Cum se face tranziția de la calculul obișnuit, unde număr absența împinirilor dorite ca pedeapsă și primirea lor ca recompensă, la un calcul nou pentru întregul sistem, ne luând în calcul ce am nevoie eu personal?

Răspuns: Acest lucru depinde de creștere. Dacă primim educația integrală și începem să simțim sistemul, atunci ne vom schimba calculul.

Ce îi lipsește unui bebeluș în comparație cu un copil mai mare? Copilul mai mare ia în considerație mai mulți factori ai existenței sale: relativ față de tată, de mamă, școală și alți oameni, prieteni și vecini. Și, de aceea, el interacționează diferit cu realitatea. Încă este relativ limitat, însă nu la fel de mult ca bebelușul, ci este mult mai dezvoltat. Exact despre acest tip de relație dezvoltată trebuie să învățăm. Fără educația integrală și fără dezvoltarea organelor de simț care ne permit să revelăm sistemul, noi nu vom putea să progresăm mai departe. Acest sistem ne cere participarea noastră activă, conștientă și nu acțiuni orbești.

Întrebare: Mulți cred că ei pot primi o recompensă a unui răspuns benevolent de la natură, în schimbul comportamentului lor bun. Este așa?

Răspuns: Asta este foarte corect, noi trebuie doar să ne dăm seama ce constituie un comportament bun. Acest lucru este imposibil de înțeles până când noi, cel puțin la un nivel minim, să ajungem să cunoaștem sistemul, de fiecare dată avansând mai mult și lărgindu-ne cercul. Apoi eu pot acționa numai în acest cadru, în interiorul granițelor cercului, acolo unde eu înțeleg, simt și pot lua decizii corecte. Și eu încă nu ies în afara granițelor cercului meu.

Din emisiunea de pe KabTV „O viata noua” 2/2/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →