Întrebare: Mulţi dintre studenţii tăi fac sport, au titluri şi premii. Şi, am auzit că dumneavoastră continuaţi să faceţi sport. Cum reacţionaţi la sport şi care sunt rădăcinile acestuia în lumea spirituală, în special a artelor marţiale?

Răspuns: În general, sportul este benefic într-o anumită măsură. Vreau să vă spun ce gândesc despre artele marţiale. Un luptător adevărat care stăpâneşte abilităţile sale, depăşeşte teama naturală care este prezentă în interiorul fiecărei persoane, deoarece fiecare dintre noi este un egoist. Prin dobândirea artei de a lupta corp la corp, o persoană simte că nu are teamă de nimic şi deci, ea este pregătită să se deschidă, să îşi seschidă inima , să fie amabilă, prietenoasă şi simpatică cu ceilalţi, deoarece nu are teamă de nimic. Se protejează, îşi protejează ego-ul. Prin artele marţiale, dobândeşte un scut, nu are nevoie de sabie. Această condiţie este numită “putere bunătăţii”.

Deci, dacă sunt utilizate corect, toate artele marţiale sunt nobile. Dacă natura noastră nu era egoistă, nu era nevoie să calmeze ego-ul, nu era nevoie de artele marţiale. Dar, în ciuda acestui fapt, ego-ul nostru este singura noastră natură şi nu avem nimic altceva. Deci, făcând un ecran asupra “ego-ului” nostru, calmându-l cu ajutorul artelor marţiale, putem să fim deschişi pentru ceilalţi, şi deci, oricât de ciudat ar părea, controlul şi demnitatea artelor marţiale conduc la bunătate şi unitate.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →