Religia – “Sfera spirituală” imaginară

Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii: ”Cu toate acestea, potrivit meritului omului, care constă dintr-o pregătire intelectuală, el a continuat să se dezvolte prin fapte și suferințe și şi-a asumat religia, politica și justiția și, în final, a devenit civilizat.”

Ce înseamnă religia? Religia este atunci când o persoană crează o lume spirituală în dorinţa sa egoistă, nu mulţumită naşterii sale în spiritualitate, ci în ea însăşi, în interiorul egoismului ei.

Religia este reflecţia acelei “sfere spirituale”, pe care şi-o imaginează pentru ea însăşi: îngeri cu aripi, Creatorul care stă pe un nor, raiul, iadul şi aşa mai departe. Toate acestea sunt create în interiorul egoismului, pentru beneficiul său.

Într-adevăr, toată această dezvoltare a fost plasată numai pe umerii unei părţi mai bune a societăţii, iar masele i-au urmat ca o turmă.

Fără îndoială că toate ştiinţele, arta, educaţia şi religiile, au fost stabilite şi introduse în mase, pentru ca oamenii să urmeze minoritatea calitativă ca o turmă. Însă, chiar şi acest “cap” al umanităţii este încă o parte egoistă, care a dezvoltat un sistem de control pentru propriul său beneficiu, pentru ca ei să poată experimenta confortul în fiecare perioadă a timpului.

Atunci când masele şi-au deschis ochii ca să-şi ia soarta în mâini, au trebuit să revoce toate corecțiile și legile asertive, așa rezultând religia, justiția și politica. Este aşa, deoarece acestea au fost numai conform spiritului asertiv, conform dezvoltării lor şi pentru binele lor.

Întrebare: Cu alte cuvinte, la un anumit moment dat, a existat un protest din partea maselor?

Răspuns: Depinde unde şi cum a fost. Desigur, au fost nişte încercări serioase de răscoală, ca de exemplu în creştinism: calvinismul, luteranismul şi alte mişcări religioase. În religiile creştine şi musulmane a existat o îndepărtare serioasă faţă de aspectele iniţiale adevărate ale religiilor lor. Apoi, ele au căzut încă o dată într-un egoism care se află în continuă creştere.

Acelaşi lucru s-a întâmplat și în iudaism și, care, iniţial, s-a dezvoltat sub influenţa părţii altruiste, Cabala, complet detaşată de condiţiile materiale. Însă, apoi totul a murit.

În timpul celui de-al doilea Templu, evreii au căzut în totalitate înapoi în egoism, în ura reciprocă şi aşa existăm de atunci. Noi chiar am uitat că în trecut am trăit după legile iubirii, iar acum „conviețuim” în ură, la fel ca în viaţa obişnuită. În mod natural, noi ne vedem ca oameni normali, chiar drepţi, dar fiind complet inconştienţi că suntem în cel mai pur egoism.

Din emisiunea de pe KabTV “Ultima generaţie” 9/11/17

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed