Noi nu realizăm că suntem înrobiţi de egoismul nostru. Ne conduce şi ne spune ce să facem. Iar noi nici măcar nu simţim că lucrăm conform ordinelor lui pentru că suntem conectaţi în aşa fel la el încât dorinţa lui devine dorinţa mea şi suntem contopiţi într-un singur întreg. Astfel, omul face tot ceea ce egoul vrea, gândindu-se la acesta ca propria viaţă şi propria dorinţă.

Asta reprezintă un exemplu al stării opuse pe care trebuie să o atingem prin unirea cu Creatorul, agăţându-ne de el într-o asemenea măsură încât să nu mai percep diferenţa dintre dorinţa Lui şi dorinţa mea. Pentru moment, eu împlinesc cu devotament toate capriciile egoismului meu, care îmi arată unde să întorc, când să inspir, când să acţionez într-un fel sau altul.

Simt acelaşi lucru fiind unit cu Creatorul, ridicându-mă deauspra stării mele curente şi împlinind dorinţele lui, fără ezitare sau vreun calcul, astfel încât voi deveni corectat. Normal, trebuie să merg împotriva dorinţei mele şi calculului meu personal, depunând mari eforturi pentru a atinge o asemenea corecţie. Dar în final, scopul meu este de a ajunge la acelaşi nivel cu Creatorul, aşa cum sunt acum unit cu dorinţa mea de a primi, fără să simt vreo diferenţă între mine şi ea.

Iar atunci când sunt în stare să ies din dorinţa egoistă, încep să simt că ea este duşmanul meu, că îmi face rău. Câteodată iubesc pe cineva şi suntem buni prieteni, dar apoi descopăr că el mă foloseşte şi îmi face rău. Îmi ia timp până să pot să mă eliberez de el şi descopăr anumite lucruri legate de acesta. Numai atunci mă pot elibera de el, numai atunci văd că nu există altă alternativă decât să îl părăsesc şi să încep să îl urăsc.

Astfel, întreaga lume începe să înveţe faptul că egoul este inamicul ei. Fiecare persoană descoperă asta, în măsura în care lucrează cu el. Ca rezultat, începem să realizăm nevoia pentru schimbare, pentru că simţim că pierdem în această cursă împotriva egoismului nostru. Asta însemnă un pas mare înainte, pentru că astfel o persoană devină separată de natura ei, de calitatea sa iniţială care o forţa să aibă grijă numai de ea şi începe să se analizeze în mod critic.

Asta înseamnă că devine separată de înclinaţia rea şi începe să asculte şi să caute ce sa facă în continuare. Aşa găseşte Tora, un mijloc de a corecta egoismul. Are nevoie de o forţă care este capabilă să îi schimbe atitudinea către dorinţa sa egoistă şi care îi dă abilitatea de a deveni complet separată de ea, de a nu mai face niciun calcul asupra a ceea ce merită să primească şi când să primească.

Această tranziţie se numeşte Lo Lishma. Omul este încă înăuntrul dorinţei de a primi plăcere, dar trebuie să îşi imagineze că lucrând deasupra ei ar fi mult mai benefic, că ar câştiga mai mult aşa. Deci lucrează deja deasupra dorinţei de a primi plăcere, nemaivrând să îi urmeze ordinele. Dar rezultatul acestor acţiuni şi munca lui sunt încă înăuntrul egoismului, pentru că altfel nu ar avea combustibil pentru a o face.

În această etapă, omul trece prin diferite stări, începând de la a munci pentru a primi plăcere în dorinţa lui de a se bucura pentru a avea energie şi combustibil să continuie munca. Dar de fapt el vrea să fie în dăruire. Astfel el îi cere Lumini care Reformează puterea de a face calcule asupra dorinţei de a primi plăcere nu în interesul său egoist ci numai din disperare, pentru că este o maşină care trebuie alimentată.

De fapt, ar rămâne mai degrabă în calitatea de dăruire, dar nu de dragul primirii plăcerii din acest lucru. Realizează că nu este o altă cale şi că trebuie să plătească pentru a i se dă o anumită libertate atâta timp cât este sub puterea stăpânului, a dorinţei egoiste. Lucrează în acest fel până când devine complet separat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/14/12, Shamati nr. 20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →