Din scrisoarea nr. 57 a lui Rabaș: “V-am spus acest adevăr doar pentru ca voi să nu disperați și să nu vă depărtați de iertare. Și deși nu vedeți nimic, nici măcar în momentul în care măsura eforturilor este plină, tocmai acela este timpul pentru rugăciune.”

Întrebare: Este oare rugăciunea parte a efortului sau ea vine separat?

Răspuns: Rugaciunea este rezultatul tuturor eforturilor. Când depui un efort total și măsura este completă, atunci se naște rugăciunea. Trebuie să faci tot ceea ce îți este la îndemână și în puterile tale, abia după aceea vei înțelege că doar Creatorul este capabil să-Și implementeze propriul plan. Atunci te vei adresa Lui!

Întrebare: Ce înseamnă a-ți face până la capăt partea ta de muncă?

Răspuns: Înseamnă să finalizezi toate modurile de conectare cu prietenii în scopul de a dărui Creatorului. Disperarea vine din faptul că nu ajungi la adevărata calitate a dăruirii și atunci izbucnești rugându-te.

Mai întâi doar auzi ce bine este să ajungi la dăruire, dar trebuie să ajungi la o stare în care să vrei să devii tu acela care dăruiește; te rogi fierbinte pentru dăruire, ca și cum nu poți fără aceasta.

Nu ai cum să-ți măsori vasul și, judecând după faptul că este gol, decizi că ți-ai terminat partea de trudă. Dintr-o stare care îți este impusă izbucnește o rugăciune, la care primești imediat răspuns și atunci se petrece schimbarea. Tocmai în urma acestor schimbări vei înțelege că ți-ai îndeplinit partea ta de trudă.

Rugăciunea vine după ce omul s-a analizat dându-și seama că îi este imposibil să schimbe singur ceva; mai degrabă, totul se află în mâinile Creatorului. Și această realizare îl aduce pe om la alipirea de Creator.

Nu ți se cere să creezi artificial această rugăciune. Ci natural, din interior va ieși la lumină plânsul tău, care va fi rugăciunea ta. Rugăciunea este munca inimii.
From the 1^st part of the Daily Kabbalah Lesson 11/26/14, Writings of Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →