Observație: Rușinea este inerentă doar rasei umane și este subdivizată în funcție de nivelurile dorinței. Cu cât o persoană este mai dezvoltată, cu atât are mai des o stare de rușine.

Comentariul meu: Rușinea este un sentiment de imperfecțiune. La animale, simțul rușinii este complet absent. Dar uneori, chiar și la persoanele avansate, acest sentiment poate fi complet suprimat. Iar oamenii apropiați de natură, mai fin ajustați, pot simți rușine.

Întrebare: Rușinea este cel mai detestat sentiment pentru cineva. Oamenii sunt dispuși să se sinucidă mai degrabă decât să simtă rușinea publică. Care este rădăcina acestui fenomen dureros pentru o persoană?

Răspuns: Faptul că afectează „eu” -ul unei persoane, egoismul său, care este esența noastră. Prin urmare, pentru o persoană care se dezvoltă egoist, rușinea este cea mai mare înfrângere. Nu o poate suporta.

Observație: Se spune că, în absența martorilor, sentimentul de rușine nu apare.

Comentariul meu: Da. De obicei, rușinea se manifestă doar în raport cu ceva sau cu cineva. În special, cu privire la normele specifice care există în societatea înconjurătoare. Ne evaluăm întotdeauna în raport cu împrejurimile noastre.

Întrebare: Scrii că o persoană are nevoie de rușine în fața Creatorului. Adică, obținerea acestui lucru este un mijloc excelent de corectare. Acest sentiment este acordat sufletelor înalte. Despre ce este vorba?

Răspuns: Dacă o persoană începe cu adevărat să simtă conexiunea sa cu Creatorul, atunci se măsoară deja în raport cu El. Aici simte rușinea ca mijloc de ascensiune către Creator.

Din „Abilități de comunicare” KabTV 8/7/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →