“Sa nu dați înapoi pe sclav la stăpânul lui”

Tora, Deuteronom 23:15 – 23:16: Să nu-l dați înapoi stăpânului său pe sclavul care se va refugia la voi. Să locuiască la voi, în mijlocul vostru, în locul pe care îl veți alege, în una din cetățile voastre, acolo unde îi va plăcea. Să nu-l asupriți.

Dacă stăpânul vrea să omoare un sclav sau să-i provoace daune, trebuie să-l ascundeti și apoi cumva să îl înapoiați stăpânului său. Înseamnă că dacă o anumită dorință nu poate reuși atunci când trece prin corecție, atunci există un întreg sistem de conexiuni de câteva dorințe care împreună pot face corecția.

Prin urmare, orice dorință care este parte a unei alte dorințe, poate întotdeauna să fie corectată de cealaltă dorință. Tot timpul există o conexiune.

Interesant este că noi, niciodată, sau în niciun caz, nu ne corectăm pe noi înșine, ci tot timpul corectăm includerea noastră în alții sau includerea altora în noi. Până la urmă, eu nici măcar nu știu cine sunt. Știu doar cum îi tratez pe ceilalți și cum ceilalți se poartă cu mine în relațiile dintre noi.

Totuși, nu cunoaștem nici cine sunt “eu”, nici cine sunt “ceilalți”. “Eu-l” nostru rămâne în afara noastră, acolo unde ne sunt revelate conexiunile dintre noi și exact în ele putem dobândi Creatorul.

Întrebare: Când vorbim despre dorință, ne referim la dorința care este direcționată spre conexiune?

Răspuns: Desigur, deoarece fratele, tatăl, soția, copilul, sclavul, virgina și așa mai departe, sunt doar diferite tipuri de conexiune dintre noi. Spargerea este o distrugere a acestor conexiuni. De exemplu, dacă luăm cioburile unui vas, apoi ele însele sunt întregi, noi trebuie doar să se unim așa cum trebuie. Se pare că tot timpul noi pregătim “lipiciul”.

Există dorințe care nu au propria lor intenție. Ele pot fi corectate numai prin alăturarea lor la alte dorințe cu intenție.

 

Un “stapân” este cineva care are dorințe mai mari, cu intenții corecte și care poate atrage către el alte dorințe pe care să le corecteze cu intenția lui. Să spunem că tu ești un stăpân față de mine. Înseamnă că tu iei o parte din dorințele mele, ne conectăm între noi și, aparent, eu corectez aceste dorințe, devenind inclus în tine. În realitate, tu le corectezi cu intenția ta, cu Masach-ul tău (ecran).

Așadar, când se spune că stapânul vrea să-și omoare sclavul, asta înseamnă că Masach-ul nu-l poate corecta. Altcineva trebuie să o facă. Cu alte cuvine, noi tot timpul corectăm doar pe alții și nu pe noi înșine.

O persoană nu se cunoaște și nu se va cunoaște niciodată, deoarece asta se referă la prerogativa că aceasta este deasupra dobândirii Creatorului, la ceea ce numim Atzmuto. Iar noi corectăm doar conexiunea dintre noi. Așa cum este scris “fă-ți dorința ta ca a lui”, ceea ce înseamnă că eu tot timpul îi corectez pe alții, în mine.

Întrebare: Devin “Israel” atunci când încep să înțeleg și lucrez la acest lucru?

Răspuns: Da, acesta este un nivel complet diferit de atitudine față de lume. Lumea devine diferită. Tu ai o atitudine diferită față de oameni, față de tine însuți și față de rolul tău. Te uiți la toată lumea și înțelegi ce se întâmplă cu ei, cu cine se merită să te întâlnești sau nu și pentru ce și dacă ești pregătit pentru această conexiune sau nu, și așa mai departe.

Asta prezintă o problemă foarte interesantă: cu cine ești în contact, în ce mod și dacă, cu aceia pe care îi întâlnești în viață, ar trebui să te distanțezi de ei sau te poți apropia.

Din emisiunea de pe KabTV “Secretele Cartii Eterne” 10/19/16

 

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed