Zohar pentru toți, Lech Lecha, Punctul 98: Și când o persoană trece din această lume, acel Nefesh nu se va mișca niciodată din mormânt și, prin acea forță a Nefesh care rămâne în mormânt, morții se cunosc și vorbesc între ei.

A trăi în lumea noastră înainte de a ne fi născut în lumea Assiya, înainte de trezire și iluminare, se numește a fi într-un mormânt. Când părăsesc acest loc, îmi părăsesc mormântul; Rechem (uter) sau Kever (mormânt) sunt una și aceeași.

Adică îmi îngrop dorințele actuale și mă ridic la nivelul următor. Aceasta este calea de ieșire din mormânt, nașterea unei persoane noi.

În principiu, în lumea noastră se pare că credem că după ce o persoană este îngropată în pământ, ea renaște. De ce tratăm un corp mort în acest fel? La ce folosește aceasta și nostalgia noastră față de ea? Mergeţi la cimitir pentru a mângâia o piatră funerară? Ce este în ea? Nimic!

Dar aceasta vine tocmai din conformarea cu spiritualul, deoarece din dorința noastră egoistă moartă spiritual, se naște o dorință altruistă corectă. Prin urmare, ne tratăm egoismul cu un asemenea respect, deoarece toată creșterea noastră spirituală se bazează pe el.

Întrebare: Ce sunt acești morți care vorbesc între ei?

Răspuns: Morții suntem tu și eu. Vorbim despre cum putem deveni vii, cum putem ieși din această stare. Aceasta se numește trecerea de la mort la viu.

Întrebare: Adică lumea pe care o vedem în jurul nostru este moartă? Oamenii care merg pe pământ sunt morți?

Răspuns: Desigur, pentru că toată lumea privește doar în interior. Cartea Zohar spune: „Priveşte acești oameni, cum orbitele ochilor lor sunt îndreptate spre interior”.

Din KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →