“Simboluri ale tradiției devenind simboluri ale nesupunerii” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel:Simboluri ale tradiției devenind simboluri ale nesupunerii

Sărbătorile tradiționale și religioase din Israel sunt de obicei perioade de unitate națională. În aceste zile, Israelul sărbătorește Hanukkah, o sărbătoare a cărei esență este triumful spiritului evreiesc de unitate asupra spiritului elenistic de exaltare a sinelui. Cu toate acestea, tocmai acum, elemente proeminente din societatea israeliană, inclusiv prim-ministrul (încă în exercițiu), fac apel la nesupunere civilă pentru a protesta împotriva politicii guvernului nou ales înainte ca acesta să fi depus jurământul și o fac prin afișarea de simboluri creștine, în loc de sau mai vizibil decât Menorah de Hanukkah. În ciuda faptului că este o inițiativă în primul rând politică, această răzvrătire simbolizează nivelul de diviziune care se răspândește în națiune, iar un Israel divizat este un Israel de scurtă durată.

Nu numai politicienii și liderii de opinie fac presiuni pentru afişarea simbolurilor creștine față de simbolurile Hanukkah în Israel. Moș Crăciun, spiriduși, căprioare și bineînțeles bradul de Crăciun pot fi văzute în unele centre comerciale din Israel și nicio urmă de Menora. Universitățile amplasează de asemenea, brazi mari de Crăciun la intrarea în unele dintre clădiri, fie cu o mică Menorah lângă, fie fără niciuna. Până și municipalitatea din Tel-Aviv a întrebat vizitatorii paginii sale de Facebook, care sărbătoare le place mai mult, Crăciunul sau Hanukkah.

A avea agende politice diferite și menținerea diversității de opinii sunt esența democrației. Este o condiție prealabilă pentru progresul și dezvoltarea societății. Țările care mențin opinii diverse prosperă, în timp ce țările care permit dominaţia doar a unei singure narațiuni, fie de dreapta, fie de stânga, degenerează și se scufundă.

În cazul Israelului, diversitatea nu este doar o chestiune de evoluție sau involuție. Pentru Israel, sufocarea diversității reprezintă o amenințare existențială.

Esența națiunii israeliene este unitatea deasupra diversității. Vechii israeliți proveneau din multe națiuni, aveau idei diferite despre orice și erau oameni foarte fermi. Când au dat peste învățăturile lui Avraam (sau pe cele ale descendenților săi Isaac și Iacov), au învățat că dacă nu suprimă părerile altor oameni, ci se unesc cu ei în ciuda diferențelor, formează o conexiune care îi face mai puternici și mai înțelepți decât orice naţiune biologică. În momentul în care destui oameni au adoptat acel principiu de unire fără a suprima disputele și dezacordurile, ei au devenit o națiune, națiunea Israel.

Când au fost uniți, diferențele lor i-au completat unul pe altul, creând o tapiserie de vederi care nu exista în nicio altă națiune. Unitatea pe care trebuiau să o formeze pentru a menține națiunea deasupra unei astfel de diversităţi trebuia să fie cu atât mai puternică decât orice altă națiune.

Natura de asemenea, constă din contrarii complementare; aceasta este ceea ce face creația armonioasă și evolutivă. Când poporul Israel a fost unit, ei erau la fel ca restul naturii, armonios și în evoluție, iar acesta era secretul succesului vechii națiuni israeliene.

Dar când poporul lui Israel nu a fost unit, s-au împărțit imediat înapoi în multele națiuni din care au provenit. Acesta este motivul pentru care atunci când Israelul este divizat, ei se străduiesc să se asimileze între națiuni și să nu rămână israelieni sau nici chiar evrei.

Cu toate acestea Israelul nu își poate permite să piardă unitatea și să dispară cu totul. Întregul scop al existenței națiunii israeliene este să demonstreze că unitatea mai presus de diviziune este posibilă și că ea creează o societate înfloritoare. Dacă oamenii nu realizează că diversitatea trebuie hrănită și îmbrățișată, ei vor fi implicați în conflicte eterne, iar umanitatea se va autodistruge.

Dacă Israelul nu practică unitatea mai presus de diviziune, se dezintegrează. În acel moment, lumea îi urăște pe evrei pentru că au avansat conflictul în locul păcii. Cu toate acestea, lumea nu ne învinuiește că punem țările unele împotriva altora, ci pentru faptul că nu prezentăm o alternativă pentru conflict iar asta obligă lumea să se angajeze în singura soluție pe care o vede: războiul etern. Și lumea dă vina pe Israel pentru asta.

Numai când israelienii vor afla că adversarii lor din interior nu sunt dușmanii lor ci partenerii lor în sarcina de a da un exemplu, ei vor putea să se unească deasupra contradicțiilor lor. Până atunci Israelul și lumea nu se pot aștepta decât la continuarea creşterii certurilor și conflictelor.*

*Pentru mai multe despre acest subiect, citiți cărțile mele Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, şi Ca un mănunchi de trestii.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: