Singura cale pentru a ajunge fericit

Întrebare: Dacă fiinţele create au fost create pentru a se bucura, atunci de ce trebuie omul să muncească pentru a obţine dăruirea către Creator şi nu, pur şi simplu, să se bucure de viaţă?
Răspuns: Omul poate uneori să se bucure de viaţa corporală, dar nu toată viaţă şi nu tot timpul. Chiar oamenii bogaţi, care chiar au de toate, nu pot simţii plăcere în fiecare moment al vieţii lor, deoarece nu acesta este scopul creaţiei.

Privind îndeaproape, vom vedea că până şi viaţa unui rege nu este uşoară. Creatorul aranjează câte un rol pentru fiecare şi forţează omul să avanseze conform scopului creaţiei, într-un mod bun sau unul rău. Oamenii avansează de obicei prin calea suferinţei, care se numeşte „în timpul ei”. Dar dacă sufletul omului are o rădăcină specială, i se dă o şansă să îşi accelereze dezvoltarea, să „sanctifice timpul”, ceea ce înseamnă că participă de fapt la munca Creatorului. Pentru a face asta, el trebuie să se ţină de două forţe interne, nu să opereze numai conform unei forţe, aşa cum fac oamenii obişnuiţi.

Este imposibil să avansăm numai prin plăcerile din lumea corporală. Vedem că lumea se scufundă într-o mare suferinţă, în ciuda dezvoltării tehnologice care, aparent, permite o deplină prosperitate. Creatorul întrerupe toate încercările noastre de a ne organiza viaţă corporală şi nu ne lasă să ne bucurăm de ea. Înclinaţia rea pe care El a creat-o, ne controlează în mod constant, distrugând astfel tot ce începem bine.

Dacă încercările noastre nu ar contrazice scopul creaţiei, atunci fără îndoială, totul s-ar îmbunătăţi cumva. Am trăi ca animalele, conform instinctelor noastre şi a planului naturii şi toată lumea şi-ar găsi locul în simbioza generală. Totuşi, nu putem face asta deoarece noi trebuie să atingem o stare specială.

Asta se referă în special la aceia cărora li s-a trezit punctul din inimă, dar toţi oamenii suferă pentru că simt forţa care îi împiedică să se dezvolte. Asta se întâmplă „sub raţiune”, inconştient, fără să înţeleagă unde, de ce şi cum ar trebui să se dezvolte şi ce forţe îi stăpânesc şi îi împing înainte. Omul încearcă în mod instinctiv să evite o influenţă neplăcută, rea şi este atras de bine. Toate calculele lui sunt bazate numai pe mai puţină suferinţă şi mai mult bine.

Totuşi, pentru sufletele speciale, Creatorul a pregătit o cale speciale de dezvoltare prin bine. Ei trebuie să atragă forţele care să îi dezvolte: Lumina Înconjurătoare superioară care Reformează. Aceşti oameni sunt bucuroşi faţă de sentimentele rele la fel cum sunt şi faţă de cele bune, ştiind şi înţelegând că totul vine numai de la Creator, că nu există nimeni în afară de El, şi că El se joacă cu noi.

Întreaga viaţă este un joc, deoarece cel superior îl dezvoltă pe cel inferior printr-un joc, iar noi trebuie doar să acceptăm regulile acestui joc, în ciuda complexităţii lui, a confuziei şi a dificultăţii. Trebuie să depunem un mare efort pentru a identifica jocul Creatorului şi a sta conectaţi la Cel care se joacă cu noi. În acest caz, ne găsim între două forţe: Faraonul şi Creatorul, şi suntem bucuroşi de şansa de a avansa. Apoi, putem avansa cu adevărat numai prin calea bună!

Oamenii care se pot ţine de aceste două forţe şi le stăpânesc ca pe nişte hăţuri sau care devin ca un cal care avansează singur, ghicind dorinţa călăreţului, aceşti oameni simt că sunt fericiţi. Ei au multe probleme. Întreaga lume, pentru care ei sunt responsabili, se află pe umerii lor, dar ei sunt fericiţi pentru acest rol, pentru conexiunea cu Creatorul, a cărui comandă o împlinesc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/13Scrierile lui Rabash

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed