Singurul dar de la Creator

Întrebare: Ştim că putem doar primi plăcere de la Creator, dacă este important pentru noi. Rezultă că, chiar dacă există un zid in fața mea, totul depinde de cât de important este pentru mine.

Răspuns: Atât Rabash, cât şi Baal HaSulam aduc exemplul miresei care este împlinită dacă cineva pe care îl consideră important este de acord să se căsătorească cu ea. Prin aceasta, este ca şi cum el o”cumpără”. Dar el nu a platit nimic, el nu i-a dat nimic ei, aşa că de ce este ea mulţumită cu asta? Pentru că el este important pentru ea.

Ce primește dorinţa noastră de la Creator? Nimic. Dar El este mare şi suntem gata pentru „nuntă”, suntem de acord să aderăm la El cu inima şi sufletul în adeziune infinită, absolută. Creatorul „te cumpără” doar cu importanţa Lui. Acesta este singurul lucru pe care îl dobândești pe măsură ce te dezvolți, iar asta este ceea ce te umple.

Dorinţa noastră- care a crescut datorită Luminii ce a primit dăruirea de la Creator- de ce anume dorește să se bucure? De fapt, vrea să se bucure de măreţie şi nimic altceva. Nu ne putem bucura de placerea propriu-zisă; acest lucru se întâmplă doar în lumea noastră cu placerile imaginare care vin de la Creator în punctul de ceva din nimic. Plăcerile acestei lumi sunt disponibile doar ca să ne susţină până când vom începe să înţelegem măreţia Creatorului. Toate nivelurile spirituale sunt recunoaşterea măreţiei Lui, şi, cu ajutorul Lui, te bucuri dacă dorești să-i dăruiești Lui.

Pe de altă parte, înclinaţia rea, Faraonul, este încercarea de a te bucura în mod direct, dar din nou numai de mareția Creatorului. Aceasta se numeşte plăcere spirituală.

Se pare că măreţia este necesară numai în scopul de a ne depăşi ego-ul si apoi vom fi capabili să ne bucurăm din daruire, dar nu este aşa, toată munca noastră este de a ridica maretia Creatorului în ochii noştri. Prin aceasta vom dezvolta noi dorinte, și accentul se mută de la primirea plăcerii egoiste directe către a primi plăcere din măreţia Sa; astfel, cel puţin vom găsi Klipot (cojile), iar acest lucru nu este simplu deloc.

Măreţia Creatorului ne cuprinde, şi este foarte dificil să ieşim din această captivitate. Pâna la urmă, toată creaţia este esenţa paşilor de pe scară. Când cineva de la un nivel mai ridicat straluceste peste mine cu o parte din măreţia sa, atunci mă predau, devin dependent de rădăcină şi de aici înainte  este „seful” meu, „regele”.

Dar vreau să acționez diferit, conştient şi inteligent. Vreau să rezist avantajului pe care cel superior îl are asupra mea; nu vreau să fiu mituit de importanţa şi puterea Lui.

Acest lucru înseamnă că nu este vorba de primirea de la El, ne luptăm peste nivelul de importanţă. Nu vreau doar să lucrez pentru beneficiul Celui Superior doar pentru că El este mare. Prin asta mă anulez pur si simplu in mod natural.

Întrebare: Aceasta înseamnă că toate cărţile de Cabala şi toate vârstele de dezvoltare au fost dedicate doar pentru un singur lucru, pentru recunoaşterea independentă a importanţei Lui?

Raspuns: Este corect şi nu este întâmplător faptul că lumea modernă este atât de confuză şi că nimeni nu înţelege ce se întâmplă. Până la urmă, totul evoluează numai în jurul unui punct de adeziune.

Întrebare: Dar totusi, nu este nimic mai important în această lume. Eu nu încerc să ridic importanţa a ceva in mod artificial. Sunt toate lumile şi toate nivelurile destinate doar pentru asta?

Raspuns: Ele au fost create ca urmare a Luminii care a umplut dorinţa şi i-a dat diferite forme. Cu ce ne umple Creatorul? Ce plăcere a primit El din faptul că a creat ființa creată astfel încât El să vrea doar asta? Mai mult, are Creatorul altceva în afară de forţa de a darui? Nu. El a creat mecanisme de percepţie în fiinţă creată, niveluri speciale pentru această forţă a daruirii, ne dezvoltăm numai în funcţie de această importanţă.

Unde sunt plăcerile pe care El le-a pregătit pentru mine? Unde sunt bunătățile pe care gazda le-a pregătit în funcţie de celebrul exemplu?

Nu este nici măcar un dram de plăcere aşa cum îți imaginezi. Nu există bunătăți, deşi pare așa, este doar o iluzie. În lumea noastră, ești setat pentru o plăcere falsă, înghiţi delicatese, dar nu ești umplut. Așa că scapă de iluzii şi începe să discerni nivelurile măreţiei Dăruitorului. Atunci vei începe să calculezi lucrurile în limitele percepţiei tale.

Acum putem înţelege ce s-a întâmplat în prima restricţie. Malchut a început să se limiteze atunci când a descoperit că primeşte în relație cu Dăruitorul, a descoperit diferenţa dintre primitor şi Dăruitor şi nu dintre foame şi bunătățile delicioase. Este măreţia Dăruitorului cea care mă scoate din mine însumi. Nu calculez această „plăcere”, ci mai degrabă plăcerea de la Dăruitor. Când descopăr dăruirea din partea Lui şi primirea din partea mea, mă umplu de ruşine, dar nu din cauza bunătăților de care mă bucur, ci de ruşine când văd măreţia Lui în comparație cu micimea mea.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 17/07/12  „Introducere la Cartea Zohar”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: