Întrebare: Noi ştim că nu există „aproape” în spiritualitate dar, în acelaşi timp, drumul spiritual este divizat pe niveluri şi fiecare dintre ele ne apropie de perfecţiune. Cum putem combina absolutul cu avansarea spirituală?

Răspuns: La fiecare nivel, la fiecare grad spiritual, fiecare are propria măsură, conform ordinului de realizare al Reshimot (informaţii spirituale). Marele vas general a fost spart în bucăţi şi fiecare piesă are propriile limite, propriile măsuri de conjugare cu ceilalţi, măsura sa de corecţie şi propriile „măsuri de efort”, în termeni absoluţi şi individuali.

De fapt, nu există „aproape” în spiritualitate. Dacă la un nivel dat, voi corectaţi nouă părţi din zece, atunci nu aţi reuşit, încă, să vă corectaţi. Numai după corectarea celor zece părţi terminaţi munca. În acelaşi mod, electronul nu poate exista separat de atom. Atomul este constituit din numeroase particule şi ele trebuie să fie la locul potrivit. Mai târziu, alte forme mai mari şi mai complexe sunt create: molecule, celule şi organisme şi fiecare trebuie să fie în măsură deplină. Chiar şi cea mai mică măsură trebuie să fie întreagă, până la ultima mică particulă.

Întrebare: Pe de o parte, toată lumea trebuie să fie ca un om cu o singură inimă şi, pe de altă parte, se spune că fiecare persoană poate judeca lumea după o scală de merit sau nefavorabil. Cum putem explica aceasta ?

Răspuns: Este imposibil să o explicăm la nivelul nostru. Este imposibil să o percepem cu mintea nostră. Nu sunt legile ordinare ale matematicii care operează aici, conform cărora unu plus unu fac doi. Spiritualitatea are propria matematică.

Întrebare: Ce este o „măsură deplină” ? Care este criteriul de integralitate ?

Răspuns: O măsură completă este un semn de schimbare la toate nivelurile, conform principiului „Am făcut eforturi şi am găsit”. Eu fac mai mult efort şi fac un „salt” spre o nouă stare. Numai după această reacţie ştiu, cu certitudine, că am făcut destul efort. Este imposibil de prezis. Nu există niciun „măsurător”, nicio indicaţie în avans, conform căreia pot judeca reuşita mea.

Deoarece muncim „deasupra raţiunii”, în dăruire şi dăruirea nu poate fi măsurată. Măsurile sunt mereu în dorinţa de a primi. În dăruire, măsura nu poate fi decât în raport cu dezvăluirea şi este mereu în conformitate cu „Am făcut eforturi şi am găsit”. Această „căutare” este controlul final.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 18.04.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →