Intrebare: Cum este sa daruiesti?

Raspuns: Nu putem intreba despre senzatii, deoarece, daca eu simt ceva, simt. Si orice nu simt – nu sunt capabil inca sa simt. Si de aceea nu exista raspuns la intrebarea: “Cum este sa simti ceva ce eu nu simt?”

In lumea noastra  putem intreba asa ceva, in speranta de a primi un indiciu a ceva similar, care ne este deja familiar. Insa este lipsit de sens sa intrebi despre o senzatie pe care nu am avut-o sub nici o forma si nu am nimic cu care sa o asociez. Cu ce sa o compar, cum sa o definesc? Cu nimic.

L-am intrebat pe Rabash, profesorul meu, acest lucru. El a spus urmatoarele:” Primul grad spiritual este Lumina, in locul minusculei scantei care a creat aceasta intreaga lume, tot ce exista in ea, toata placerea care umple intreaga materie a naturii nenimate, vegetale si animale, in intreaga perioada de existenta a realitatii, de-a lungul tuturor generatiilor.”

Asta poate fi spus intr-un mod mai simplu. Exista sapte miliarde de oameni in lume. Toata placerea lor adunata la un loc este o scanteie minuscula, in comparatie cu Lumina pe care o obtii la primul grad spiritual.

Insa asta este din punct de vedere calitativ, nu cantitativ. Percepi eternitatea si perfectiunea in aceasta realizare si abia apoi esti capabil sa le evaluezi. Si toate astea se intampla in concordanta cu dorintele pe care le-ai pregatit.

Intrebare: Cum poti primi toata aceasta Lumina fara sa “explodezi”?

Raspuns: Nu “explodezi”, deoarece pregatesti dorinta, dinainte. Dorinta trebuie sa preceada Lumina. Este o intrebare corecta. Daca as incerca acum sa consum toata aceasta Lumina enorma, chiar ar trebui sa “imi adunati bucatile de pe perete”, ca si cum ar fi fost o explozie atomica. Insa asta se intampla cand primim in dorintele egoiste, care absorb totul in ele.

Insa, cand ies din ego-ul meu in dorintele altruiste, obtin un vas nelimitat si Lumina , pur si simplu, trece prin mine spre ceilalti. Umplu dorintele altora in masura in care le conectez la mine si Lumina trece prin mine fara sa se opreasca. De aceea ma bucur si nu am nici o problema cu asta. De altfel, eu nu detin Lumina, ea trece prin mine si merge mai departe. Lumina nu se poate opri nici macar un moment; in secunda in care se opreste, dispare.

De aceea, metoda receptiei Luminii este numita “intelepciunea Cabalei”, o stiinta despre primire. Asta, deoarece poti sa primesti Lumina doar cu conditia de a o transfera catre ceilalti. Dupa aceea, nu mai esti limitat si ramai etern si perfect.

Asadar, este imposibil sa primesti Lumina in mod egoist. Cand o abordezi in mod egoist, simti un intuneric si mai profund.

Din lectia pregatitoare, Conventia de Cabala din Toronto, 16.09.2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →