Întrebare: De ce Creatorul îi face să sufere pe cei drepţi şi cum pot eu să Îl justific?

Răspuns: Cel drept îl poate justifica pe El. „Înhămezi căruţa înaintea cailor.” Totuşi, adevărul este că Creatorul îi face să sufere pe cei drepţi, pentru ca aceştia să aibă oportunitatea să îl binecuvânteze şi să îl justifice pe El. Cum pot să Îl justifice fără durere,  pe ce bază?

O persoană independentă trebuie să fie în opoziţie cu Creatorul în interior şi să fie similar cu El în exterior. Asta înseamnă că trebuie să fii făcut din două forţe opuse, două forme opuse, două atribute opuse.

Este scris: „Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca mirodenie”. Asta se referă la Lumina din ea, deoarece Lumina o reformează. Înclinaţia rea, materia dorinţei de a primi, rămâne la fel, iar noi trebuie să îmbrăcăm intenţia de dăruire deasupra ei. Astfel, o reformăm cu ajutorul Luminii şi o schimbăm în forma buna şi corectă.

Când lucrăm în acest fel, mai întâi îl blestemăm pe Creator la fiecare nivel şi suntem în dezacord cu El. Acesta este motivul pentru care nivelul de Ibur (concepţie) este „furie şi urgie”. Apoi ajungem la binecuvântarea şi justificarea Creatorului, până când ajungem la sacrificiul de sine.

Sacrificiul meu de sine, totuşi, nu este un rezultat al plăcerii, aşa cum este în lumea noastră în care sunt gata să mă sacrific total, dacă merită. În acest caz, nu mă conectez cu Creatoul ci cu plăcerea care provine de la El şi, dacă mă opresc, egoul meu nu mai îmi permită să mă conectez cu El. În această lume depindem total de plăcere, în timp ce în spiritualitate adăugăm o altă dimensiune, alt nivel, şi ajungem la adeziune cu Creatorul şi nu cu plăcerea şi beneficiul care provin de la El.

Acum, încep să îmi apreciez statusul ca fiind al cuiva care dăruieşte. Creatorul nu îmi dăruieşte mie. Nu am nevoie de dăruirea Lui. Nu vreau să o primesc. Nu vreau să ader la El datorită acesteia. Nu vreau să fiu dependent de ea. Vreau să respect atributul dăruirii, care nu are nicio formă sau imagine. Tânjesc după asta.

Ca rezultat, trebuie să fiu făcut din două forme, una internă care este dorinţa de a primi şi una externă, care este intenţia de a dărui. Altfel, nu pot să fiu în adeziune cu El deoarece „Inimile noastre se vor regăsi în El” şi nu în Lumina care provine de la El, care numai îmi produce confuzie şi mă mituieşte, şi căreia trebuie să îi rezist.

Lumina este măsurată de sus şi mă trezeşte – adică pe egoul meu – pentru a mă întoarce şi a deveni dependent de plăcerea care mă conduce nebuneşte şi îmi domină mintea şi inima. În cele din urmă sunt lăsat cu un singur punct care nu mă atrage de plăcerile care provin din Lumină şi, în acest moment, mă pot păstra constant în afara plăcerii, pot refuza ofertele tentante. Nu asta! Să nu fiu dependent de plăcere!

Tentaţiile fac să ni se învârtă capul iar corpul este confuz datorită excitării. Aici, noi trebuie să pregătim garanţia reciprocă dintre noi, deoarece fără ea nu pot fi independent. Plăcerea vine pentru a acoperi ruşinea şi pentru a mă face independent. Baal HaSulam vorbeşte despre asta în Talmud Eser Sefirot, “Histaklut Pnimit partea 1, art. 7:

.. Au spus că există un mare păcat în darurile gratuite, şi anume ruşinea care apare în orice primitor al cadoului gratuit. Pentru a îndrepta asta, Creatorul a pregătit această lume, unde este loc pentru muncă, pentru a fi recompensaţi în următoarea lume pentru munca lor.

Dar această scuză este foarte stranie. Este ca atunci când cineva îi spune prieteneului său: „Munceşte cu mine doar un minut, iar eu în schimb îţi voi dărui orice plăcere şi orice comoară din lume pentru tot restul vieţii tale”. Într-adevăr, nu există un dar mai mare decât acesta, pentru că recompensa este incomparabil mai mare decât munca. Munca este în această lume tranzitorie, fără valoare, comparată cu recompensa şi plăcerea din lumea eternă.

Ce valoare este acolo, în lumea de trecere, comparată cu lumea eternă? Este chiar mai mult comparat cu calitatea muncii, care este fără valoare, comparată cu calitatea recompensei.

Înţelepţii noştri au spus: „Creatorul este destinat să moştenească fiecărui drept 310 lumi, etc.” Nu putem spune că o anumită recompensă este dăruită în schimbul muncii lor, iar restul este un cadou gratuit, pentru că atunci ce bine ar face asta? Ruşinea ar rămâne! Într-adevăr, cuvintele lor nu sunt luate literalmente, pentru că există un înţeles profund în ele.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 16.02.2014, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment →