Timpul bucuriei

Rabash, „Agenda adunării – 1”, articolul nr. 17, partea 2, 1984: Prin urmare, după toate calculele vine un timp al bucuriei şi al iubirii de prieteni. În acel moment, toată lumea ar trebui să se simtă fericită, ca şi cum cineva a încheiat un contract foarte bun care îi va aduce foarte mulţi bani. Şi se obişnuieşte ca într-un asemenea timp să ofere de băut prietenilor.

Dacă o persoană a investit în mod sincer în munca spirituală, va avea satisfacţie absolută că totul s-a încheiat bine. Atunci când aştepţi condiţii speciale, înseamnă că tu nu eşti nici în dăruire și nici în rugăciune, ci doar în egoismul tău.

Întrebare: Cum ar trebui să mă simt când plec de la adunarea prietenilor?

Răspuns: Ca şi cum tu rămâi cel puţin la acelaşi nivel, iar acum avansezi. Prietenii ţi-au oferit o elevare şi tu ai primit putere pentru avansarea viitoare.

Deoarece acum el este fericit, el îşi doreşte ca şi prietenii săi să se simtă bine. Prin urmare, ieşirea din adunare ar trebui să fie într-o stare de bucurie şi înălţare.

Bucuria este un semn că adunarea prietenilor a decurs în mod corect. Eşti bucuros că în acest mod ai făcut o anumită acţiune spirituală, o muncă practică.

În măsura în care o persoană se poate menţine pe sine într-o stare de entuziasm, acesta este progres.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 6/13/18

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed