Întrebare: Există două forţe care acţionează în lume: forţa de a darui si forta dorintei de a primi, creata ca existenţă din absenţă. Ce este al meu „eu”, intenţia mea? De unde provine aceasta?

Răspuns: Noi nu simţim Creatorul, deoarece noi suntem într-o singură dorinţă: dorinţa de a ne bucura. Chiar dacă vreau să daruiesc, este doar pentru distractie. În realitate, eu sunt confuz în intenţie şi acţiune. Acţiunea mea poate fi de primire sau daruire. Şi aceasta poate fi însoţită de intenţia de a primi pentru mine sau de intenţia de a darui altuia. Nu este nimic altceva, şi aceasta este toată viaţa noastră.
În lumea noastră, există o acţiune de a primi şi o acţiune de a darui altuia, precum şi intenţia de a primi pentru sine. Dar intenţia de a da la altul nu este acolo, asta este ceea ce eu nu sunt capabil sa fac. Pot să dau cuiva sau să primesc ceva de la cineva, dar intenţia mea este îndreptată exclusiv la primirea pentru mine, întrucât intenţia de a darui la altul aparţine lumii spirituale, dar eu nu pot ajunge la ea. Nu este vina mea: sunt creat aşa.

Prin urmare, aici nu este nicio confuzie: Întreaga mea rutină are ca scop auto-satisfacerea.

Ceea ce am nevoie este o intenţie, şi este cel mai important lucru pentru mine (!), indiferent de ce fel de actiuni efectuez: Daruire sau primire. Efectuez daruirea pentru copilul meu, pentru cel pe care îl iubesc, pentru prieteni, şi chiar şi fata de angajatorul meu pentru că voi primi o recompensă într-un mod natural sau în bani, în formă de respect, putere, şi aşa mai departe.

Cheia aici este intenţia, în acord cu care actionez. Cum pot realiza intenţia de dragul de a darui fiintelor umane apropiate? Şi ce îmi va da?

Aici intervine problema. Dacă toata realitatea exista in afara mea, atunci ceea ce primesc în prezent în interiorul meu este doar o mica parte, numita  „această lume.” Este teribil de mica, strâmta, limitata în timp, spaţiu, şi orice altceva, dar prin trecerea de partea cealaltă , voi scăpa de orice limitări.

Aceasta este diferenţa dintre intenţii. Dacă intenţia mea este indreptata catre mine, eu nu voi fi capabil să simt nimic mai mare decât ceea ce percep astăzi. Dacă intenţia mea este îndreptată catre unitatea cu celalalt, să fiu în el, atunci ma salvez de la această viaţă oribila cu sfârşitul ei fatal şi ma înalţ la gradul următor al vieţii; trăiesc în afara corpului. Singura diferenţă este în intenţie.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 8/26/2011, „O poruncă”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →