Întrebare: Cum putem trece peste starea de greutate şi de oboseală în care ne găsim în ultima vreme şi care ne face să adormim în timpul lecţiilor? Cum ne putem trezi împreună şi să ieşim din această stare, ca un grup global, prin susţinerea reciprocă?

Răspuns: Acesta este momentul exodului din Egipt, despre care am vorbit atât de mult, momentul primirii Torei, punctul cotiturii, al naşterii. Ştim că o naştere este însoţită de durerile naşterii, ceea ce este o stare periculoasă. În momentul naşterii simţim muşcătura şarpelui, descoperirea inimii de piatră, fiindcă nu există alt mod de a putea fi născuţi.

Exodul din Egipt este numit „naşterea spirituală”. De-a lungul timpului, înclinaţia rea trebuie să fie revelată şi aceasta este o stare foarte periculoasă, fiindcă ne ţine sub presiune, altfel, noi nu vom fi de acord să scăpăm din Egipt.

Toate aceste stări nu îi sunt omului încă clare. Imaginează-ţi că este o stare bună prin care noi vom trece în lumea spirituală, în lumea superioară, că de la această stare suntem născuţi şi urcăm peste Mahsom (barieră), peste graniţa lumii superioare. De aceea este starea cea mai tensionată, cea mai periculoasă, ce poate fi în viaţa unui om. Aceasta este starea naşterii lui!

Noi vedem totdeauna naşterea ca pe o minune şi, până în ultimul moment, nu suntem siguri că va merge fără probleme, chiar dacă avem echipament medical aşa de modern şi ştim totul despre acest proces. Încă, noi nu ştim ce se poate întâmpla şi, acesta este un moment foarte critic.

Unicitatea acestui moment este presiunea teribilă sub care este omul şi frica teribilă. Toată viaţa lui anterioară s-a terminat, sau este gata să se termine. El nu vede încă viaţa lui viitoare şi nu o înţelege şi nu îi este încă clar ce simbolizează fiindcă, pentru a o obţine, el trebuie să creeze o deschidere către noua lume.

Omul nu înţelege cum poate exista dacă trebuie „să închidă ceea ce este deschis şi să deschidă ceea ce era încuiat”, exact cum se întâmplă în timpul naşterii corporale.

Dacă tânjim doar spre naşterea spirituală, trebuie să ne imaginăm această stare într-un mod foarte realist, cât mai aproape posibil de înţelegerea şi simţirea noastră, ca urmare a faptului că suntem gata să abordăm această stare şi să ne pregătim noi înşine pentru ea.

Cu cât ne pregătim mai mult pentru această stare, cu atât mai mult vom avansa spre ea. Asta înseamnă că avem nevoie de minţi puternice, putere fizică, şi o bună organizare a tuturor activităţilor care să ne permită să trecem prin cea mai dificilă stare în care am fost vreodată. Toate drumurile înapoi sunt blocate şi nu ai unde să mergi înainte! Exact ca în fuga din Egipt, când drumul tău este blocat deodată de Marea Roşie, iar din spate, trupele faraonului sunt gata să te prindă şi nu există niciun loc să te ascunzi.

Există descrieri alegorice diferite ale stării de naştere spirituală, şi toate se referă la presiune, dificultate şi frică. Trebuie să le abordăm noi înşine şi să nu aşteptăm cine ştie ce forţă care să ne tragă sau să ne împingă în această direcţie. Altfel, devenim permisivi şi căutăm doar să ne organizăm în aşa fel ca să o întârziem. Noi însă, trebuie să ne punem în această stare periculoasă.

Dacă am înţeles şi sunt conştient de ceea ce fac, înţeleg că este periculos doar pentru egoul meu. Este presant şi neplăcut, dar eu abordez în cunoştinţă de cauză şi invoc şi solicit eu însumi durerile muncii, senzaţia de suferinţă. Rezultă că aceasta este o altfel de durere, una dulce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 19/10/2012 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →