Întrebare: Cum ne putem schimba atitudinea negativă faţă de realitate, dacă asta este ceea ce simţim ?

Răspuns: Acest sentiment negativ ne este dat în mod intenţionat. Totul este măsurat cu precizie, în funcţie de relaţiile dintre Lumină şi vase. Creatorul le măsoară în conformitate cu fiinţa creată în sistemul spart, pe care-l exercităm pentru a ne corecta şi a atinge dăruirea. Astfel, vom simţi starea corectă.

Dacă nu aveam sentimente negative, nu am fi simţit, niciodată, starea în care suntem acum. Vasele de percepţie sunt vase de evaluare: simt ceea ce evaluez ca bun sau rău. Dacă văd ceva, atunci este un semn că este important pentru mine: sunt speriat sau îmi place, vreau să mă apropii sau să mă distanţez. Atributul de dăruire nu mă interesează deloc şi astfel, nu există în lumea noastră şi noi suntem doar în atributul de a primi.

Dar, dacă în conformitate cu programul naturii, trebuie să atingem atributul de a dărui, atunci trebuie să ne dăruim şansa de a ne aduce acest atribut plecând de la atributul de a primi, ceea ce este atributul opus şi corupt al celui de a dărui. Este ceea ce numim „distrugere”.

A fost un program bun, care a funcţionat bine, dar nu a reuşit. Acum, trebuie să învăţăm a trece de la starea coruptă la cea corectată.

Astfel, vom învăţa programul în sine,  nu de a exista în el precum îngerii.  Când, eu însumi, am corectat progamul şi am văzut toată corupţia şi răul în el, înţelegând din ce punct începe să funcţioneze corect în sistem, în forma opusă, atunci descopăr esenţa reală a programului, planificatorul programului şi cunosc gândurile Sale faţă de fiinţele create, care este numit „Gândul creaţiei”. Sunt activ integrat în program şi dobândesc natura Creatorului, care este îmbrăcată în mine. El începe să opereze în mine, forţând muşchii mei, oasele mele şi creierul meu să se mişte. În acelaşi timp, eu simt că este Creatorul îmbrăcat în mine şi nu o forţă necunoscută.

Mai întâi, am fost operat de ego-ul meu, dar nu o ştiam. Apoi a apărut divizarea internă, atunci când am descoperit că ego-ul este cel care mă conduce, că există doi: eu şi ego-ul cu discrepanţa dintre noi.

Apoi, am vrut ca atributul de dăruire să mă conducă, în locul ego-ului. Apoi, în dăruire, am simţit rădăcina superioară care a creat şi ego-ul şi forţa bună şi astfel ajung la adeziune.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.03.2013, Scrierile lui Baal Ha Sulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment →