Întrebare: Dacă nu simţim nimic din adevărata creaţie, ce simţim atunci când iubim, luăm masa, sau când ne uităm la stele?

Răspuns: Simţim plăcere în micul nostru egoism nesemnificativ. Întreaga noastră lume, întreaga noastră viaţa este în interiorul lui. Nu simţim nimic în afara lui.

Întrebare: Deci nu este nimic poetic în privitul stelelor, în chinuri sau iubire? Nu este nicio parte poetică, nimic romantic?

Răspuns: Din asta trăieşte materia corporală, atât oamenii, cât şi animalele. Totuşi, acestea nu sunt examinări spirituale. Discernămintele spirituale vin din stări diferite, din afara mea, atunci când simt pe cineva din afara mea şi trăiesc după gândurile lui, după sentimentele lui, dar și după abilitatea de a-l împlini.

Făcând astfel, eu încep să mă simt similar cu Creatorul, care a creat materia şi pe care o tot regenerează, transformând-o constant în stări superioare. Atunci când simt că pot împlini pe altcineva, schimbându-l în mai bine, dar nu conform înţelegerii mele, ci pe baza dorinţelor lui, atunci mă simt precum Creatorul şi simt ceea ce simte Creatorul. Asta se numeşte viaţa spirituală.

Întrebare: Care este rolul principal al vieţii spirituale?

Răspuns: Este acela de a trăi prin dorinţele altora.

Întrebare: De ce nu pot să simt lumea spirituală?

Răspuns: Deoarece nu ţi-ai dezvoltat intenţia, dorinţa, nevoia de a-i simţi pe ceilalţi în schimbul tău.

Întrebare: Ce înseamnă “în schimbul tău”?

Răspuns: Înseamnă să simţi pe ceilalţi ca un obiect şi pe tine însuţi ca un instrument, pentru a aduce acest obiect într-o stare corectă, pozitivă.

Din lecţia în limba rusă, 2/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →