Umplȃnd locul lipsei — Un exercițiu de relații reciproce

600.01Întrebare: O femeie simte că dă foarte mult acasă și familiei. Toată acea dăruire o face să simtă că dăruiește și dăruiește, dar nu are nimic, că nu are aer de respirat și că nu primește nimic. Cum poate fi explicat acest lucru?

Răspuns: Trebuie să existe reciprocitate. Membrii familiei trebuie să învețe ce trebuie să facă pentru a primi de la ea, astfel încât ea să simtă că ei primesc de la ea și asta o ȋmplineşte pe măsură ce ea îi serveşte. Acesta este ceva ce trebuie să învățăm, deoarece ne lipsește senzația comună.

Asta este ceea ce se întâmplă de obicei în relațiile dintre soț și soție; fiecare crede că dă celuilalt, dar nu primește nimic sau nu înțelege ce primește.

Întrebare: Există poate, un exercițiu pe care fiecare dintre noi să-l poată face pentru a avansa?

Răspuns: Trebuie să învățăm în fiecare zi, în mod constant, deoarece este vorba despre atitudinea unei persoane față de viață. În timpul vieții noastre, din momentul în care ne-am născut, primim doar sfaturi despre cum să ne dezvoltăm ego-ul, adică un sistem unidirecțional. Ceea ce avem nevoie este să vedem constant reciprocitatea în relațiile noastre, cum ne conectăm între noi. Și de fapt, la mijloc, între noi, trebuie să ajungem la astfel de relații în care să nu avem nevoie de nimic unul de la celălalt.

Trebuie să dezvoltăm relații de dăruire și primire, astfel încât pe lângă capacitatea de a-ţi dărui ție, să primesc de la tine, doar pentru a-ți arăta ce simt, de vreme ce am nevoie de tine.

Întrebare: Ce ne dăruim de fapt unul altuia?

Răspuns: Doar o dorință; fiecare le dă altora o dorință și astfel dezvoltăm conexiuni bune și corecte între noi. De fapt, niciunul dintre noi nu are nevoie de nimic în afară de atitudinea corectă.

Să presupunem că toată lumea are totul, dar are nevoie de cineva căruia să-i dăruiască, de cineva căruia să-i pese și de la care să primească împlinire mentală. Trebuie să mă uit la celălalt și să încerc să-i dau sentimentul de participare din partea mea, pentru a ȋi ȋmplini dorința. Participarea mea nu este într-un sens material, nu este important, ci mai degrabă este o împlinire mentală. Făcând asta, vom simți că nu există doar o legătură între noi, ci și o relație în care nu putem trăi unul fără celălalt.

Astăzi simțim deja dependență reciprocă între noi și vom ajunge la o stare în evoluția noastră în care fiecare vom simţi cu adevărat că avem nevoie de toți oamenii din lume pentru a le dărui, pentru a le deschide inimile și pentru a le da grija noastră. Și cu ce se va ȋmplini persoana însăși? Prin faptul că alții sunt gata să primească de la ea și invers. Atunci vom ajunge la starea în care ne vom oferi cu adevărat unii altora o împlinire nelimitată.

Din Kab TV “Viaţă nouă” 10/31/21

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: