Un câmp pe care Domnul l-a binecuvântat

Rabash, “Iubirea de prieteni”, articolul nr. 3: Un om “care rătăcea pe câmp” se referă la un loc din care ar trebui să iasă recolta câmpului, pentru a susţine lumea. Iar muncile câmpului sunt aratul, semănatul şi culesul. Este spus despre asta că: “Cei care seamănă cu lacrimi vor culege cu bucurie”, iar acesta este numit “un câmp pe care Domnul l-a binecuvântat”.

Câmpul simbolizează egoismul unei persoane, care trebuie să fie arat în mod corespunzător, plantat cu seminţele corecte şi udat cu lacrimi.

Apoi este necesar să se bată grânele de pe grâul încolţit, să se separe cojile în vânt şi să facă multe alte acţiuni care implică munca spirituală pentru a corecta egoul. Este prototipul tuturor muncilor noastre corporale pe câmp.

Grânele sunt măcinate de pietrele de moară, care sunt activate de animalele care merg în cerc, legate la ochi ca să nu vadă că munca pe care o fac este inutilă pentru ele. Ele au nevoie de grâu, nu de făină, deoarece pâinea este coaptă din faină, iar aceasta este hrana pentru om.

Prin urmare, omul trebuie să are, să macine şi să se cureţe cu munca în grup, închizându-şi ochii faţă de calităţile animale interioare ale lui, ca ei să lucreze pentru beneficiul recoltei.

Ca rezultat al acestei munci, toate calităţile vor fi concentrate într-un om, se vor manifesta, iar el va obține corectarea completă.

Noi nu trebuie să facem nimic altceva. Unindu-te cu prietenii tăi din grup, tu îi vei “găsi” şi vei repara conexiunea dintre voi. Toate acestea sunt calităţile interioare egoiste ale tale. Însă, pentru a le conecta împreună, tu trebuie să obţii calităţile Creatorului. Aceasta va fi proprietatea ta principală, Iosif, cu care tu vei ajunge la finalul corecţiei.

A da “hrană întregii lumi” semnifică sfârşitul corectării, iar “câmpul pe care Domnul l-a binecuvântat” este câmpul corectat.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/1/18

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed