Un drum lin, fără suiuşuri şi coborâşuri

Întrebare: Când încercăm să păstrăm gândul la ceea ce este important, suntem distraşi tot timpul de alte probleme. Cât de des trebuie să se schimbe aceste intrări şi ieşiri?

Răspuns: Odată, unul dintre studenţii lui Rabbi Zusha i-a spus acestuia că a experimentat câteva urcări şi căderi dimineaţă. În replică, Rabbi Zusha i-a spus că el a experimentat 400 de urcări şi căderi în câteva minute.

Aparent, este imposibil să măsori această variabilă deoarece, în întregime, spiritualitate este deasupra gamei de frecvenţă a intrărilor şi ieşirilor, a ascensiunilor şi căderilor, este într-o frecvenţă infinită. Există frecvenţe înalte şi în lumea noastră, de exemplu în computere, radio, tehnologii laser, etc. Spiritualitatea este mult mai înaltă însă.

Atunci, când se conectează omul cu frecvenţa infinită? Atunci când începe să perceapă urcările şi căderile ca un singur întreg. În acest caz, ele devin un fel de „voltaj uniform”, fără „vârfuri” şi „goluri”, totul este încorporat într-o direcţie comună.

Numai în lumea noastră, plusul este asociat cu o direcţie pozitivă, iar minusul cu una negativă. Conform cu această abordare, nici măcar plusul nu duce la ceva bun.

Dar atunci când percep întunericul la fel ca lumina, căderea ca o urcare, când realizez că totul vine dintr-o singură sursă şi asta numai pentru a ne conduce pe noi înainte, atunci sunt fericit în mod egal şi la urcări şi la căderi. Sunt chiar mai fericit în cazul căderilor, pentru că prin ele văd că avansez. O ascensiune poate proveni şi din altă parte, ca de exemplu din mituirea egoului. O cădere însă, va fi cu siguranţă benefică pentru că Faraonul mă aduce mai aproape de Creator.

Ar trebui să mă bucur imediat când apare o cădere, cu toate că sunt momente de îngreunare a inimi şi de confuzie pe care nu le pot stăpânii. Dar în momentul în care observ că sunt detaşat, deconecat de spiritualitate, momentul în care realizez că am fost „aruncat în afară” pentru poate un sfert de oră sau deja de o oră, sau o jumătate de minut sau chiar o secundă, sunt fericit. Astfel, am recunoscut problema. A fost creată de Sus, dar i-am atins esenţa şi sunt bucuros pentru că sunt sigur că am obţinut o nouă adâncime şi că acum o „sanctific”.

Reiese deci că nu merg pe un drum spart, care este încurcat şi denivelat, ci pe un drum minunat. Şi este cu adevărat aşa. Eventual, ne vom schimba doar perspectiva asupra lumii. În această nouă imagine, în măsura în care acceptăm ceea ce se întâmplă, descoperim sistemul de conducere şi Providenţa, forţa conducătoare, iar apoi, deodată, perfecţiunea se deschide în faţa noastră…

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 20.01.2013

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: