Un pas la stânga, un pas la dreapta: Incercăm să ieşim din realitate

Întrebare: Când studiem natura şi pe noi înşine, descoperim că suntem total dependenţi de gene şi de mediul înconjurător. Avem de a face cu aceasta evidenţă de neînfrânt că nu avem libr arbitru şi că suntem muritori. Totuşi, nu suntem pregătiţi să confirmăm aceste fapte; ignorăm rezultatele cercătărilor noastre şi preferăm să stăm în iluzia care ne apare. Cum poate fi rezolvat acest conflict?

Răspuns: Studiem multe fenomene, dar nu suntem ghidaţi în mod necesar de rezultate. Sunt îndoieli, credinţe, speranţe şi în cele din urmă egoism. Chiar dacă ştim că ne înşelăm, rămânem înţepeniţi în „opinia” noastră din moment ce asta vrem cu adevărat. Vedem asta la copii, dar şi adulţii sunt de cele mai multe ori la fel.

Pe scurt, viaţa noastră este dificilă. Dar în orice caz, datele imparţiale, rezonabile, certificate de cercetări ştiinţifice ar trebui să fie accepte ca fapte. Altfel, în final, îi vom rănii pe alţii şi pe noi înşine.

Pe de altă partem, concepte care nu au fost validate sau dovedite prin ştiinţă nu pot fi acceptate de nimeni

Întrebare: Deci, un om este o creatură iraţională şi egoistă care crede în poveşti, dacă acestea i se potrivesc?

Răspuns: Chiar! Cum se poate asta? Suntem chiar păcăliţi de senzaţii plăcute, chiar dacă ele sunt greşite? Hai să spunem că îmi place să fumez, să mănânc în exces şi să fac multe alte lucruri nesănătoase. Nu îmi pasă că îmi fac rău atâta timp cât mă delectez cu ele. Vreau să fac ce îmi face plăcere şi dacă va trebui să plătesc pentru ele mai târziu, cui îi pasă!?

O astfel de atitudine este iraţională. Logic, trebuie să accept legile naturii şi să mă conformez lor şi să le urmez ca şi o maşină. Oricum, dorinţele mele „strică” totul şi, în ciuda a orice, eu fac ce îmi face plăcere. Aşa este modul în care este creată o fiinţă umană. În contrast cu nivelele mineral, vegetal şi nivelul animal, omul deteriorează.

Dacă nu ar fi egoismul nostru, noi am fi simple animale care au un program bine inoculat în ele; dacă ar fi aşa, nu am avea nici o şansă. Animalele nu se confruntă cu dileme, de genul: „Să fac sau să nu fac? Să fac asta în acest mod sau în alt mod? Va fi plăcut sau nu?” Ele sunt guvernate de legi corecte:  aşa se face.

Şi aici noi suntem măi rău ca ele; suntem cei mai răi! Dincolo de toate, egoismul nostră ne stă în cale şi ne previne să observăm legile naturii; nu ne lasă să acţionăm cum ar trebui să acţionăm, fără să deviem un centimetru la dreapta şi la stânga, să mergem doar pe linia fină, pe cale. Legile naturii sunt imuabile, invariabile şi infinit de precise; oricum surplusul de egoism distruge şi ne face rău la toţi. Noi facem ce este bine pentru egoul nostru iar asta este tot timpul împotriva naturii.

Aceasta este calea prin care un om se transformă într-un „animal stricăcios”. Toate lucrurile pe care le avem în plus faţă de nivelul animal arată extrem de bine: cultură, educaţie, etc. aceste lucruri sunt bazate pe corupţia noastră. Literantura, muzica, şi alte „nivele spirituale” rezultă din deficienţa omului după ce a încetat să mai fie un animal. Păsările cântă nu pentru că aspiră către frumuseţe, dar fac asta. Însă, noi suntem diferiţi…

În final, orice îmbrăţişare a bunului simţ şi a ştiinţei în forma pură este dăunătoare. În fapt, tot ce ar trebui să promovăm este ştiinţa. În orice caz, noi găsim utilitatea pentru orice putem. Ce putem face în privinţa asta? În fapt, chiar educaţia, creşterea şi cultura tot ce nu este derivat de la instinctele animale, este spart şi vine ca o compensaţie. Noi nu realizăm cât de puternic deviem de la calea care ne-a fost dată de Natură, nici nu înţelegem că am devenit un element străin, o „tumoare cancerigenă”, care se dezvoltă în organismul nostru colectiv. În final, tumoarea se distruge pe sine şi mediul în care trăieşte. Ecologia este cel mai bun exemplu. Celulele cancerigene devorează corpul şi mor împreună cu el. Ele nu se pot opri. Asta este forma lor de existenţă. Egoismul se comportă în acelaşi mod în noi.

Deci noi trebuie să înţelegem clar unde este linia subţire, muchia, proporţia între ştiinţă şi „ştiinţă sf”, care este religia, credinţele, conceptele filosofice, construcţiile psihologice etc. Nu putem folosi lucruri din aria ştiinţifică dacă nu o facem cu acurateţe, ca şi animalele care îşi urmează instinctele şi să nu facem greşeli. Chiar dacă am descoperit tot felul de fenomene şi am dezvoltat metode variate care se bazează pe ce am găsit, aceste lucruri îşi au originea şi există în natură. De aceea, dacă urmăm legile naturii, totul merge bine. Este bine dacă legile naturii sunt revelate în ştiinţă.

Oricum, dacă ne referim la sfera speculativă, la teorii artificiale şi practică, ar trebui să păstrăm în minte că toate sunt imaginare sau false. Nu le putem aplica în viaţă. În acest caz, cum ne putem relaţiona la suflet? Nu i-am găsit metode ştiinţifice şi nu îl simţim în simţurile noastre. Deci există el în realitate?

Este chiar posibil ca ştiinţa să fie capabilă curând să răspundă la această întrebare. Ştiinţa constant ne aduce ceva nou dintr-o sferă ascunsă, corectează deficienţe curente, modernizează şi îmbunătăţeşte lucruri care au fost descoperite anterior. Oricum, nu putem să facem aceste lucruri pe muncă la întâmplare.

Pe de altă parte, cum să ne raportăm la cărţile de Kabbalah care ne spun despre suflet? Ne putem baza pe ele? Dincolo de tot, credinţa nu funcţionează din moment ce nu este ştiinţifică.

Deci, până când atingem aceste lucruri noi înşine, nimic nu dovedeşte existenţa lor şi vom avea îndoieli.

Ce putem face?

Ar trebui să reconciliem progresul nostru natural ca şi o „bio-maşină electrochimică” şi să realizăm clar că nu avem niciun liber arbitru cu excepţia alegerii mediului şi plasarea noastră în mediul corect. Trebuie să fie făcut strict ştiinţific; trebuie să vedem totul din jurul nostru doar prin legile naturii care pot fi reduse la două părţi, care pot fi numite „calea Torei” şi „calea suferinţei”.

Din a patra parte a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 13.01.2013, „Corp şi Suflet”

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: