Comentariu: Multi oameni se tem de caderea spirituala, deoarece nu cred ca vor gasi puterea de a se ridica din nou.

Raspuns: Intr-un grup nu cadem si nu ne ridicam; pur si simplu ne angrenam in grup. Cu cat se angajeaza mai mult catre grup, cu atat mai intens Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif) trece prin ei.

Cand incepem sa ne unim cu alti prieteni, aranjand si preparand conexiunile cu ei, imediat se intampla amplitudinea urcarii si coborarii. Sa presupunem ca vreau sa ma conectez cu un prieten si vad intunericul pentru ca nu o pot face: asta inseamna ca am cazut in egoism.

Aici nu este vorba de egoismul fizic, ci de egosimul care apare in timp ce construim relatiile corecte dintre oameni.

Asadar, nu sunt motive pentru temeri. Par eu o persoana care nu doreste sa traiasca? Din contra, iubesc viata in toate aspectele ei.

Intunericul despre care vorbesc apare ca rezultat al disperarii atunci cand doresti sa stabilesti o legatura in grup si nu poti. In principiu, aceasta disperare vine din aceeasi dorinta care face imposbil ca tu sa vezi Creatorul.

Totusi, este inca mica si nu este suficienta. Trebuie sa treci print-un porces cumulativ in care vei vedea ca tu nu poti realiza absolut nimic! Asadar, atingi o mare disperare cand realizezi ca asta vine de la Creator!

Tora scrie ca lui Avraam, Creatorul i-a spus, “Nu te teme, copii tai vor iesi din lumea asta catre lumea superioara pentru ca am sa îi duc la Faraon”, asta insemnand un mare ego.

Este in mod special descoperirea ego-ului imens, care face imposibil sa îl parasim, deoarece Faronul (Egoul) se descopera a fi incompatibil cu atingerea lumilor spirituale. Asadar, își semneaza sentinta la moarte si trebuie sa îl abandonez. Trebuie, asadar, sa scap de el, de ego adica.

Din lectia de Cabala in limba rusa din 15.05.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →