Întrebare: Cum poate cineva primi de la mediu importanţa intenţiei de a dărui?

Răspuns: Imaginaţi-vă faptul că în afară de mediu nu mai este nimic. Nu este niciun Creator, nicio proprietate de dăruire, nu este nimic altceva decât mediul.

Credem că mai este altceva şi asta ne calmează: Este mediul, dar mai este şi Creatorul, relaţia mea cu El. De fapt, nu este aşa, este numai mediul. Fie te percepi pe tine în tine însuţi, ori te percepi pe tine înăuntrul mediului. Vei fi tot tu, dar un tu perfect care încorporează toate piesele pierdute.

În afară de aceste două componente nu este nimic. Fie eşti scufundat în sinele tău curent, fie eşti conectat cu mediul pe care acum ţi-l imaginezi în afara ta: cu grupul, cu dorinţa comună. Dar acesta eşti tu!

În realitate, percepţia curentă a sinelui meu este condiţionată de faptul că egoismul meu mă îndepărtează de adevăratul meu eu şi cred că exist în afara lui. Ascunderea acţionează asupra mea şi eu îl consider străin. Ulterior, el îmi va deveni revelat – pe cine am furat, pe cine am înşelat sau rănit. Am fost eu însămi, oamenii apropiaţi şi dragi mie!

Continuare întrebării: În ce condiţie pot primi importanţa dăruirii de la mediu?

Răspuns: Prin credinţă deasupra raţiunii! Tu cauţi o confirmare raţională, o anume logică care ar explica faptul că tu apelezi la grup şi primeşti sprijin de la el. O asemenea logică nu există. Într-adevăr, dacă ai fi capabil să susţii asta în mod logic, ar fi în avantajul tău să fi în această echipă, din punct de vedere egoist, de exemplu ca într-o echipă de fotbal. Aici, totuşi, nu ai niciun sprijin raţional!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie | Add Comment →