Intrebare: Lumea se dezvolta numai conform programului intiparit in ea sau este loc pentru o schimbare?

Raspuns: Nimic nu este accidental in dezvoltarea noastra. Inceputul creatiei si sfarsitul ei sunt legate impreuna, asa cum este scris, “Sfarsitul unei actiuni sta in gandul initial”. Asadar, nu pot fi greseli sau imprecizii in procesul evolutiei. Statisticile financiare folosesc calacule si predictii aproximative, insa numai pentru ca nu cunoastem faptele exacte.

In natura nu este nimic aproximativ; totul este determinat intr-un mod unic. de starea finala. care este setata la inceput. O persona inainteaza calcand in intuneric si nestiind ce o asteapta. Dar asta este imposibil in evolutia naturii. Din contra, sfarsitul este prederminat si, asadar, modul de a ajunge la el este cunoscut.

Exemplul care demonstreaza asta este angila electrica, care prinde prada cu socuri electrice de 500 volti. Ar parea ca aceasta proprietate a trebuit sa fie dezvoltata gradual in cursul evolutiei.

Dar, daca incarcatura din anghila initala nu ar fi fost de 500 volti, ci de 1, 5 sau de 100, nu ar fi prins prada din moment ce sunt necesari 500 volti! Deci cum s-a dezvoltat aceasta calitate in ea, daca voltajul mic nu i-ar fi adus niciun beneficiu?

Cu toate acestea, “Sfarsitul actiunii sta in gandul initial”; aceasta regula este valida tot timpul si oriunde. Prin urmare, natura inainteaza fara greseala, insa asta este calea suferintei, multumita loviturilor care forteaza tranzitia la o noua stare. Toate creaturile si celulele vii sunt fortate sa se anuleze pe sine si sa moara, insa nu este nicio pierdere.

In natura functioneaza legi altruiste, conform carora fiecare creatura se anuleaza pe sine de dragul sistemului general. Asta se intampla automat, nu constient. Numai cand ajungem la nivelul uman, stam in fata unei probleme.

Pana la urmă, omul trebuie să se supuna acestor legi ale conexiunii altruiste si sa-si anuleze egoismul prin vointa proprie. In modul acesta devine similar cu forta superioara, Creatorul.

Viata este continuitatea, iar omul aspira la aceasta conexiune ca spre esenta vietii. Multumita anularii sale de dragul conexiunii cu ceilalti, precum o celula intr-un corp sanatos, incepe sa simta si sa reveleze forta superioara. In modul acesta ajunge la o echivalenta de forma cu Creatorul.

Prin urmare, Creatorul a creat initial dorinta de a se bucura si a spart-o, astfel incat o persoana sa aiba o oportunitate sa renunte la egoismul sau si sa devina similar fauritorului lui, nivelul superior. Cu cat ne anulam pe noi insine mai mult, renuntand la egoismul nostru, cu atat mai sus ne urcam, ajungand la echivalenta de forma cu nivelul superior.

Omorandu-ne dorinta egoista, devenim liberi de ea si ne putem ridica la urmatorul nivel. Omul care capabil de asta, reveleaza ca viata este in mod precis anularea si ajungerea la o existenta din ce in ce mai superioara. Nu este moarte, este sacrificiul de sine de dragul conexiunii. Unificarea este scopul principal si ideea vietii.

Prin urmare, spargerea a fost necesara. Recunoasterea spargerii noastre este fundația pentru implementarea corectiei, ex. Unificarea.

Ma anulez pe mine insumi, de dragul existentei la un nivel superior, unde continui sa traiesc. Pana la urma, ideea mea, dorinta mea si tot ceea ce este facut de mine, exista acolo, ca si cum as continua sa traiesc in copiii mei si ei in copiii lor si asa mai departe. Omul care isi ucide egoismul actual, primeste urmatorul nivel – continuitatea eterna.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabaa din 10.01.2017  lectia pe subiectul, “Documentul de la Arosa”

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →