Întrebare: Se pare că acțiunea necesară a ființei create în dialog cu Creatorul este doar o rugăciune.

Răspuns: În această stare, ajungem la un adevărat strigăt, nu doar o rugăciune. Astfel că simțim cu putere nevoia arzătoare pentru îndepărtarea ascunderii, iar aici există două stări.

În prima stare, descopăr că detest ascunderea, din punctul meu egoist de vedere. Detest cu adevărat această ascundere și vreau, și sper ca ea să dispară, să putrezească, să înceteze să existe. Nu există mai mare bucurie pentru mine decât să descopăr că ea a dispărut, a ars și a fost distrusă. Această stare este destinată să mă învețe și să-mi arate măsura completă a urii mele față de ascundere. Acum, am nevoie să ajung la asta, chiar dacă pierd brusc interesul, dar o detest numai pentru că, eliminând-o, aduc plăcere Creatorului.

Apoi, ajung la aceeași ură arzătoare față de ascundere, deoarece ea se află pe drumul meu de a aduce plăcere Creatorului? Am deja ceva cu care să compar, ura mea egoistă personală. Acum, trebuie să aplic același sentiment cu privire la Creator.

Pot să urăsc acest obstacol, chiar dacă nu este un obstacol pentru mine, ci pentru El, deoarece acesta nu mă lasă să-I aduc plăcere Lui? Și, cu siguranță nu este pentru a primi o recompensă, ci în scopul de a dărui.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 17.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment →