Vasul intenției

Întrebare: Care este diferența dintre dorințele care dăruiesc și cele care primesc?

Răspuns: Principala diferență este intenția. Ar trebui mereu să fie în scopul de a dărui. Mai întâi, vom restrânge dorințele noastre, apoi, în funcție de forță, de amploare și de tipul intenției, vom munci cu dorințele.

 

Dorința (stomac, inimă) nu poate lua decizia dacă poate sau nu să fie folosită; este mai degrabă intenția care ia această decizie. Intențiile înglobează aspirația noastră comună de a dărui la fel ca dorințele apropiaților noștri. Calculăm șansa de a umple dorințele de primire ale altor persoane. Cu alte cuvinte, folosim dorințele celorlalți pentru a umple pe aproapele nostru.

Munca care precede acțiunea este numită ”a se uni în gânduri”. Astfel, se conectează cu aproapele său în gânduri. Realizarea practică urmează.

Atunci când muncim cu dorința de primire AHP, trebuie să existe o intenție de dăruire deasupra. Totuși, nu este vorba doar de ridicare deasupra dorinței. Trebuie să întoarcem o dorință, ca și cum a ara solul.

Folosim dorința noastră de primire, AHP, și trebuie să simțim plăcere în interior. Suntem capabili să acționăm doar în funcție de bucuria pe care o simțim. Să spunem că ai venit la mine și eu mă ocup de tine. Totuși, tu respingi felurile mele de mâncare și iei o mică plăcere simbolică de la masă. Eu m-am dedicat cu generozitate gătind carne și pește pentru tine, dar tu guști doar o mică bucată de pătrunjel.

Cu alte cuvinte, tu guști o mică plăcere pe care am pregătit-o pentru tine, dar asta nu are de-a face cu ceea ce numim ”a folosi dorința de plăcere”. Astfel dorințele de dăruire acționează: te stăpânești de la dorința ta egoistă; tot ceea ce vrei este să-mi faci mie plăcere. Deși tu îți dai seama că nu voi fi mulțumit decât dacă toate intențiile tale și dorințele tale sunt doar pentru a-mi face mie plăcere, dacă mănânci carne și pește, simți inevitabil plăcere pentru binele tău.

Totuși, există o tehnică cu ajutorul căreia, chiar dacă te bucuri, continui să simți plăcere doar pentru că indulgența ta are ca scop avantajul și plăcerea gazdei. De aici, nu putem înțelege sau imagina ce se ascunde în spatele acestor cuvinte. Tu continui să mănânci, arătând astfel gazdei că apreciezi masa fără nici o jenă sau reținere. În același timp, intențiile tale interne sunt destinate doar pentru a face plăcere gazdei.

Întrebare: De ce nu putem primi decât în dorințele de dăruire?

Răspuns: Se datorează faptului că, după ce prima restricție a avut loc, dorința de primire a încetat să mai fie un vas care primește Lumină. Intenția în scopul de a dărui devine ”vas” deoarece este condiția care ne permite să primim.

Pentru a profita de masă, nu este suficient să ne fie foame. Puțin câte puțin vom înțelege acest concept. Vom ajunge la realizarea acestui fapt urmare a crizei generale în care ne aflăm. Brusc, simțim că dorințele noastre de primire sunt goale.

Goale nu înseamnă că dorința noastră de primire nu este umplută. Totuși, noi nu considerăm sau nu simțim starea noastră actuală ca o umplere. Ce lipsește? Nu există scop în viața noastră.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.04.2014, Shamati 141, ”Sărbătoarea de Paște”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: