Viitorul meu depinde de prietenul meu

Rabaș „Referitor la importanța prietenilor”: „Rezultă că în chestiunea iubirii pentru prieteni, ei se ajută unul pe altul, adică este de ajuns pentru fiecare să-și considere prietenul ca fiind la același grad cu al lui. Dar, pentru că fiecare trebuie să învețe de la prietenii lui, este vorba despre Rav și discipol. Din această cauză, el trebuie să-și considere prietenul ca fiind mai mare decât el însuși.”

Întrebare: Pe de o parte, un prieten este pentru mine ca un profesor, eu fiind mic în comparație cu el. Pe de altă parte, se pare că eu sunt profesorul lui. Cum alternează aceste grade?

Răspuns: Ele lucrează simultan, ca o mamă cu copilul ei. Pe de o parte, copilul este cel mai important lucru pentru ea, iar pe de altă parte ea are grijă de el tot timpul și el pare a fi în puterea ei. Rezultă că el o comandă, iar ea, având grijă de el, este ca și cum l-ar comanda.

Dacă viitorul meu depinde de prieten, atunci el este cel mai important pentru mine. Dacă tot ceea ce pot face în Spiritualitate este posibil numai dacă o fac prin el, atunci înseamnă că sunt obligat să nu primesc de la el, ci să îi dăruiesc lui. Interacțiunea noastră trebuie să fie absolut deschisă și completă. Atunci ajungem la a treia stare, în care cei doi deschid comunicarea unul cu altul și devin unul singur.

Întrebare:  Rezultă că devenim egali?

Răspuns: Suntem echivalenți în ceea ce privește scopul, când „noi” dispare și apare un câmp comun, o viață comună, un spațiu comun în care este revelat Creatorul.

Întrebare: Unde este aici credința deasupra rațiunii?

Răspuns: Credința deasupra rațiunii apare numai când Lumina coboară și ne dă putere și noi începem să simțim nevoia de a dărui. Această nevoie de a ne izola de sine, de a dărui, de a radia, este realizarea credinței deasupra rațiunii.

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: