Tot ce avem nevoie este să transformăm dorinţa noastră în cea superioară, pentru a ridica o rugăciune (MAN). Dar aceasta trebuie să fie sub forma unei pledoarii pentru Arvut (garantare reciprocă), şi nu “dă-mi un apartament şi bunuri accesibile.” Fără o aspiraţie de a dărui, noi nu vom fi capabil să ridicăm rugăciunea noastră deoarece aceasta trebuie să fie intenţionată cumva. Eu nu pot spune simplu: “dă-mi o mărire de salariu.” Aceasta nu va ajuta.

Astfel, în primul rând, noi trebuie să învăţăm despre garantarea reciprocă. Fiecare dintre noi trebuie să ştie că noi vom reuşi numi dacă ne conectăm. Acest element trebuie să fie prezent în fiecare cerere. Fiecare problemă, chiar şi cea mai corporală, totul trebuie să includă garantarea reciprocă. Eu vreau apartamentul pe care nu-l am — eu voi primi unul datorită garatării reciproce. Eu vreau tot ce este necesar pentru viaţă, însemnând sănătate, vacanţă, pensie şi grădiniţă gratuită— eu voi primi toate acestea, dar numai sub condiţia de a-mi îmbrăca cererile mele corporale în ambalajul ce-mi permite să obţin totul numai prin intermediul conectării noastre.

Natura ne arată că este globală şi integrală şi, prin aceasta, ne descoperă în mod special această conectare. Noi nu avem nici o altă opţiune: noi avem de asemenea nevoie să fim conectaţi. În caz contrar, noi nu vom fi capabil să gasim soluţii pentru nimic. Noi vom fi în stare să acoperim totalitatea cererilor noastre numai condiţionat de corespondenţa faţă de ceea ce se întâmplă astăzi în societatea umană, aceasta înseamnă, dacă ne vom conecta în mod corect.

Noi trebuie cel puţin să dorim să ne deplasăm în această direcţie, chiar dacă încă nu am reuşit conectarea. Şi să nu credeţi că nimeni nu vrea să audă despre asta. Oamenii vor să se conecteze, ei sunt gata să asculte despre aceasta. Chiar dacă nu vor asculta astăzi, mâine vor începe să vorbescă de la sine despre acelaşi lucru. Acesta este modul în care funcţionează şi, prin urmare, nu mai este nevoie de nimic altceva. Dacă un mic gand despre garantarea reciprocă trece prin mintea unei persoane, este îndeajuns. Natural, toate celelalte griji ale sale sunt despre cum să-şi facă viaţa. La urma urmei, fiecare dintre noi trebuie să mănânce ceva în fiecare zi, iar aceasta este pe primul loc.

În cele din urmă, toate grijile se vor reduce la cele mai simple cerinţe: locuinţă, hrană, sănătate şi securitate. Toate celelalte nu sunt atât de importante. Principalul lucru este să avem un loc unde să trăim, hrană pentru a manca, un corp sănătos şi securitate. Acestea sunt de fapt preocupările omului. Dacă vom îmbrăca aceste nevoi în ambalajul garanţiei reciproce, cu puţină înţelegere şi sentimentul că numai împreună vom putea rezolva aceste probleme, aceasta este îndeajuns.

Toată lumea înţelege utilitatea conectării, chiar şi din punct de vedere corporal, conform logicii următoare: dacă ne conectăm şi ne ajutăm unii pe alţii, săraci şi bogaţi, toţi ca unul, se va crea o atmosferă în cadrul naţiunii prin care oamenii vor dori să împartă, să creeze o mai mare justiţie socială. Aceasta va funcţiona, de asemenea, dincolo de înţelegerea noastră, în cazul în care nu există nici o soluţie raţională. Prin urmare, noi nu avem de ales: noi vom fi capabili să rezolvăm problemele numai pe calea garanţiei reciproce, atât raţional cât şi dincolo de orice logică raţională.

Dacă noi vom explica tuturor acest lucru, astfel încât fiecare să-şi conecteze toate speranţele şi aspiraţiile spre atingerea garanţiei reciproce, aceasta va deveni o rugăciune adevărată care va primi răspuns. Mă gândesc la branză de vaci, dar împreună cu garanţia reciprocă, mă gândesc la un apartament şi securitate şi conectez acest lucru la garanţia reciprocă, cu conectarea generală. Astfel, rugăciunea mea se ridică şi ajunge la cel superior.

În caz contrar, aceasta nu va ajunge la cel superior. Va asculta Creatorul rugăciunea mea dacă eu mă voi ruga numai pentru un apartament sau pentru branză de vaci? De fapt, El a luat toate acestea de la mine numai pentru ca eu să pot adăuga la acestea elemental garanţiei reciproce. Atunci va fi o rugăciune adevărată: eu vreau branză de vaci pentru stomacul meu şi pe lângă asta vreau garanţie mutual pentru sufletul meu. Acesta este deja atributul Bina—acesta este modul în care Bina şi Malchut se conectează la nivelul cel mai scăzut. O dorinţă vine de la stomac şi cealaltă de la inimă: branză de vaci şi garanţie reciprocă. Una nu poate exista fără cealaltă.

Şi atunci noi vom ridica OMUL, o cerere care este primită Deasupra. În caz contrar, tu poţi striga către Creator: “Eu am nevoie de brânză de vaci!” şi el va răspunde numai: “Ştiu. De fapt, Eu ţi-am luat-o.”

Din Lecţia Zilnică de Cabala  2.09.2011, Scrisorile lui  Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Israel, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →