Astăzi suntem încă la nivelul animal de dezvoltare. Am trecut de nivelele mineral, vegetal şi animal al dezvoltării şi încă nu am atins nivelul de „Om”. Nivelul „Om” este imaginea colectivă în care suntem cu toţi legaţi în mod integral.

Ce ne dă conexiunea integrală? De ce ne împinge natura în această direcţie prin legea ei de echilibru, obligându-ne să ne conectăm?

Astăzi noi percepem lumea prin cele cinci simţuri: văz, auz, miros, gust şi pipăit. Dacă suntem conectaţi în mod integral, vom începe să ne simţim noi înşine şi pe alţii ca un întreg integral, iar o nouă senzaţie de „noi” va apărea în noi.

Această senzaţia integrală nouă, acest nou simţ, ne va permite să simţim natura integrală. Vom începe să simţim forţa naturii care ne înconjoară, ne conduce şi care dă naştere la toate fenomenele. Este forţa care ne determină viitorul, soarta.

Începem să simţim curgerea vieţii – trecutul, prezentul şi viitorul – ca o singură curgere de informaţii. Asta putem simţi atunci când obţinem o conexiune integrală cu alţii. Prin asta, o persoană se ridică la un nivel care este mai înalt decât cel al corpului său animal şi începe să simtă ceea ce există dincolo de materie – forţele, curenţii care există în afară noastră, deasupra noastră.

Acesta se numeşte nivelul de „Om”, nivelul informţiilor adiţionale, cele care determină întrega noastră viaţă.

Natura ne împinge către acest nivel, astfel încât vom ştii menirea vieţii noastre şi scopul ei. Asta ne dă conexiunea integrală dintre noi.

Deci, suntem în faţa unei probleme foarte interesante, care pare a avea o soluţie uşoară. Dar cu toate că soluţie ne stă în mână, ea contrazice total egoul nostru.

De aceea suntem preocupaţi în a împrăştia această înţelepciune care reduce suferinţa: Vrem să începem să simţim această necesitate nu prin suferinţă ci prin recunoaştere; vrem să înţelegem în avans de ce ni se întâmplă toate astea. Atunci când o persoană începe să vadă faptul că lumea este globală, de ce şi cum este interconectată, ea începe deja să prevadă evenimentele şi să înţeleagă ce şi cum trebuie făcut dacă acţionăm într-un fel sau altul.

Sperăm că această metodă va deveni metoda prin care se vor lua noi decizii şi că umanitatea va fi în stare să iasă din criză – nu numai din cea economică dar şi din cea generală.

Criza această este de fapt naşterea unei noi stări. Este ca duerile naşterii, atunci când copilul face un efort de a ieşi din pântec, în lumea noastră. Şi noi trecem prin acelaşi punct de cotitură în conştientizarea şi înţelegerea lumii şi a nostră însăşi.

Din Congresul de la Vilnius, Lecţia preliminară

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →