„Răsplata în funcţie de efort”
Întrebare: Sunt un însingurat de felul meu şi am dubii la venirea mea la Convenţie unde este de aşteptat să mă conectez şi să mă unesc cu alţi oameni şi asta este ceva ce nu vreau.
Răspuns: Îti promit că poţi să vii la Convenţie şi să rămâi singur, ca observator. Chiar şi acest fel de efort este benefic: să vii şi să te simţi pe tine însuţi neconectat cu ceilalţi.
Lasă sa se ducă această luptă internă: Vreau să mă unesc, vreau să fiu cu ceilalţi, mă influenţează ei, am făcut un lucru bun venind aici, sau era mai bine să fi stat acasă? Toate aceste dubii şi analize interne pe care le experimentează o persoană fiind cu trupul la Convenţie dar nu şi cu sufletul, şi văzând cum ceilalţi sunt capabili să se conecteze în timp ce el rămâne pe dinafară, toate acestea constituie autoanaliză spirituală. Dacă nu trece prin asta, nu-şi va dezvălui propria natură niciodată, antinatura Creatorului, şi nu va avea nimic de corectat.
Obiectul corecţiei este această respingere, alienare, un vid pe care îl simţim între noi. Cu alte cuvinte, eu nu am niciun fel de dorinţă să mă conectez cu ceilalţi, să fiu legat cu ei, sau dependent de ei, nu vreau nimic de la ei, şi ei mai bine ar fi să nu ceară nimic de la mine.
Noi începem să ne facem corecţia în acest vid care ne-a fost revelat. Dar este imposibil să avansezi fără să faci o serie de tentative de participare fizică. Nu e nevoie să cauţi scuze: „Nu acum, am să merg data viitoare.” Nu va mai fi o altă şansă, şi aici calculul este foarte simplu: „răsplată în funcţie de efort”.
De aceea, munca noastră este să ne ridicăm peste calculele noastre raţionale şi să încetăm în a ne mai găsi scuze la neparticipare de genul: caracteristici pesonale, muncă, condiţii de familie. Încearcă să te ridici pe tine însuţi peste celelalte lucruri secundare şi să priveşti adevărul în ochi: ai o şansă, deci fii sigur că nu o pierzi gândindu-te că nu esti capabil să o iei.
Din „Participare interioară la Convenţia We!” 3/10/2011
Discuții | Share Feedback | Ask a question