A ii judeca pe altii e echivalent cu a iti da un verdict tie insuti

Creatorul ne-a impartit intentionat perceptia in exterior si interior, pentru a ne da capacitatea sa recunoastem contradictia dintre primire si daruire. Daca am simti totul numai in interiorul nostru, n-am putea sa intelegem asta. Ne-am invarti in cerc, ca un caine care alearga dupa propria-i coada, desi ramane pe loc.

De exemplu, fiecare dintre noi are numeroase calitati negative care, poate, nu ne plac – cum ar fi o slabiciune pentru a minti, a ii domina pe altii, a fi arogant si a fura, din cand in cand. Poate ca eu urasc toate aceste calitati, dar ele sunt ale mele, toate. Ca urmare, sentinta pe care o dau pentru mine este una de achitare. In schimb, daca vad pe altcineva ca face acelasi lucru, atunci sunt gata sa il omor. Daca as percepe intotdeauna totul in interiorul meu, atunci nu as putea sa ies din mine sau din ego-ul meu si sa trec de partea daruirii.

“Fiecare persoana ii judeca pe altii in masura propriilor sale defecte”. Asta inseamna ca, percepand aceste calitati ca exterioare mie, le vad adevarata forma. Daca ele ar fi in mine, atunci nu m-as raporta la ele obiectiv, caci ele sunt ale mele. De exemplu, ia vedeti daca puteti sa convingeti o mama ca pruncul ei nu este inteligent sau frumos. Nu puteti; ea o sa creada intotdeauna ca el e cel mai frumos, mai inteligent si mai bland copil din lume.

Dar, de vreme ce ma raportez la calitatile exterioare ca fiind straine, le vad cu animozitate si cu ura si, ca urmare, sunt capabil sa vad aceste calitati (care, de fapt, sunt ale mele) in adevarata lor forma. Pot sa ma uit la ele fara prejudecata; pot sa le critic cu intelepciune si corect, iar ego-ul meu ma ajuta cu aceasta analiza, ca un judecator riguros, care e atent la detaliile marunte si dezvaluie adevaratele calitati corupte.

Insa mai tarziu, dezvalui ca toate astea erau ale mele; existau in mine, dar din cauza urii mele extreme pentru toti ceilalti oameni, eu vad totul in masura propriei mele coruperi. Cu toate acestea, altii nu sunt vinovati de nimic! Mie doar mi se parea ca o persoana era hot, ca altul era mincinos – si aveam dreptate sa ii urasc pe toti. Insa acum, vad ca dorinta mea egoista era gresita, de fapt. Cu toate acestea, vederea exterioara mi-a deschis ochii si mi-a dat voie sa recunosc deficientele, ca sa aflu ca ele sunt inauntrul meu.

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: