Nivelul nostru material actual nu ne lasă să ne preocupăm, în mod natural, de prietenii noştri, ca şi cum ar fi copiii noştri sau persoanele pe care le iubim. Aceasta înseamnă că nu avem această atitudine faţă de Creator. Chiar atunci când ne gândim la El, Îl considerăm sursa propriei noastre satisfacţii. Totuşi, acest lucru este în opoziţie directă cu ceea ce trebuie să se întâmple.

Cu alte cuvinte, există o problemă: Noi suntem conştienţi că nu avem dorinţe, nici gânduri corecte şi că toate preocupările noastre sunt pentru binele nostru – complet egoist. Trebuie să muncim mult pentru a începe să avem nevoie de prezenţa Creatorului, puterea Lui şi să-I cerem ajutor pentru a stabili o conexiune cu grupul. Cu prietenii noştri, trebuie să cerem prezenţa Creatorului în noi. Aceasta ne va permite să ne conectăm.

Unde putem dobândi această nevoie ? Pentru a începe, cu adevărat, să avem nevoie de aceste lucruri, trebuie să facem un apel la lumea întreagă, deoarece credem că este locul unde putem aplica această energie.

Nu toată lumea este de acord. Anumiţi oameni se întreabă dacă trebuie să-i corecteze pe ceilalţi sau nu: “Nu le datorăm nimic!” Ei nu înţeleg de ce acest lucru este esenţial. Trebuie să înţelegem bine că, dacă nu ne întoarcem spre lumea întreagă, vom fi incapabili să ne corectăm.

Când realizăm şi acceptăm dorinţa lumii de a fi corectată, nu vom avea altă opţiune decât să ne adesăm grupului şi Creatorului. Presiunea crescută a lumii asupra noastră este, de fapt, foarte bună! Noi ne adresăm lumii şi vrem să o ajutăm. Apoi, la rândul lor, oamenii încep să ne răspundă. Astfel, noi trecem toţi, în mod corect şi real, pe calea Luminii şi “accelerăm timpul” (Achishena).

Dacă nu facem apel la lume, dacă suntem în întârziere, lumea va începe să facă presiune asupra noastră mai violent. Vom pierde şansa de a absorbi dorinţele lumii, deoarece nu reuşim să abordăm naţiunile lumii şi să ne unim cu ele. Tot ce facem noi este să încercăm să le evităm.

Aceasta explică de ce apelul nostru către lume este indispensabil, deoarece astfel, vom putea face apel la grupurile noastre şi la Creator şi să dobândim această nevoie. Prin urmare, noi putem să ne adresăm Creatorului şi să cerem ca El să ne corecteze, astfel că modificările noastre, pot fi transferate mai departe, la alte persoane, prin noi. Ca fraţii mai mari, vom câştiga de două ori mai mult şi astfel, vom avansa.

Altfel, rugăciunea noastră va fi mereu falsă. Chiar dacă ne adresăm marelui public, rugăciunea noastră va fi Lo Lishma, adică nu de dragul Creatorului, nu pentru dăruire. Tot ceea ce facem corespunde cu nivelul nostru actual. Ne-ar place să fim într-o stare superioară, de aceea dorim să avansăm spre spiritualitate, adică pentru dăruire, dar, în acelaşi timp, dorim să ne simţim bine.

Aceasta se numeşte Lo Lishma, dar Lumina ne atinge şi ne corectează. Avem nevoie să organizăm munca noastră, cu alte cuvinte, să ne adresăm marelui public, grupurilor noastre şi Creatorului. Rugăciunea noastră trebuie să fie colectivă şi obiectivul nostru ultim ar trebui să fie de a mulţumi Creatorul. Pentru asta, trebuie să-I aducem Lui, toate vasele noastre sparte.

De aceea, în starea noastră şi în timpul nostru, numite de Baal HaSulam “timp pentru a acţiona”, în luna Elul, chiar înainte de anul Nou, adică în timpul pregătirii noastre pentru a urca la etapa următoare, în lunile care rezumă întregul an, am înţeles, în cele din urmă, ceea ce ar trebui să fie o cerere corectă.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.09.2013, Shamati 122

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment →