Creatorul a creat dorinta de a primi in forma unui punct si doreste sa aduca aceasta dorinta la auto-realizare prin mijloace ale actiunilor succesive. Este posibil sa ajungi sa cunosti ceva doar ca rezultat al cunoasteri opusului.

Prin urmare, dorinta de a primi trebuie sa devina constienta de sine si de Creator, unul despre celalalt. Cu alte cuvinte, trebuie sa ajunga sa cunoasca originalul, natura fundamentala a dorintei de a darui la fel de bine ca si natura fiintei create, dorinta de a primi, care a fost in mod intentionat creata ca opusa daruirii.

La origine, fiinta creata este privata de orice intelegere si realizare a naturilor,fie a uneia sau a alteia. Reprezinta un punct care este doar putin diferit de Creator, si din acest motiv este numit “ existenta din absenta,”  in timp ce Creatorul este “ existenta din existenta”. Asta e tot ce este despre fiinta creata. Poate atinge orice altceva din punctul asta : ca o comparatie cu Creatorul. In timp ce se dezvolta in relatie cu Creatorul, cu Lumina superioara, calitatea daruirii; fiinta creata se vede in final pe sine ca fiind maxim opusa LUI.

Maturizarea ei este o  cunoastere profunda,intelegere si atingere nesfarsita. Punctul ramane acelasi. Nu se schimba in nici un fel in afara de faptul ca obtine o profunda si adanca realizare a cat de opus este Luminii. Atingand acest abis, devine un ”monstru” groaznic, o inclinatie rea, obtinand maretia Luminii in opozitie cu ea.

Punctul atinge toate acestea in profunzime, reveland un abis insondabil intre el si Creator. Este imposibil sa intinzi un pod peste aceasta prapastie. In esenta, punctul atinge cat de mult este separat de Lumina.

Asta inseamna ca se dezvolta in perceptia lui, in intelegere si atingere. Creste negativ, reveland propria lui opozitie cu daruirea.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Cabala, Principiile Educatiei Globale.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →