Dorinţa spirituală se dezvoltă în aşa fel încât fiecare etapa anterioară a sa continuă să existe, şi cea următoare este construita deasupra acesteia. Aceasta nu se întâmplă ca în lumea noastră,unde putem experimenta foamea în aceleaşi dorinţele, primind foarte putin sau nimic în ele şi apoi umplandu-ne. O astfel de implinire apare in acelasi loc care a fost gol anterior.

Cu toate acestea, în lumea spirituală dezvoltăm în mod constant dorinte pentru daruire. Prin urmare, starile anterioare ale dorintei de a primi raman, şi deasupra lor, dorinţele neîmplinite chiar mai mult în ceea ce priveşte primirea de plăcere, dorinţele care sunt mai rele şi mai îndepărtate de Creator, sunt construite şi dezvăluite. Descoperim in mod continuu o incertitudine si mai mare, frica şi lipsa de împlinire.

Şi dacă o persoană se poate ridica deasupra tuturor acestora şi doreste sa daruiasca mai presus de ele, acest lucru se numeşte creşterea spirituala a cuiva. Unul este împlinit de către Lumina Hassadim (Mila), daruirea. El experimenteaza perfecţiunea în dorinţele în care anterior a experimentat lipsa totala. Şi aceasta perfectiune provine din faptul că tocmai în aceste condiţii, mai degrabă decât reconfortandu-se el însuşi cu împlinire, a fost capabil de a aspira mai presus de aceasta doar pentru a darui aproapelui.

Prin urmare, ne începem drumul de la cea mai mica stare posibil – dintr-un punct. Şi dacă suntem capabili de a cuceri acest punct şi să nu-l mai dorim, vom începe să primim diverse oportunităţi pentru a-l umple.

Acest punct începe să se extindă, şi o Lumină continuu mai mare este revelata în jurul sau. Şi în loc sa ne străduim să ajungem la siguranta, împlinire, sau confort în aceste dorinţe egoiste dezvoltate, avem nevoie să cautam plăcerea prin adeziunea cu aproapele şi dăruindu-i mai presus de toate aceste senzaţii negative care sunt revelate în egoismul nostru.

Noi încă nu înţelegem cu adevărat cum este posibil acest lucru. Cu toate acestea, atunci când ne dăm seama că aceasta este exact ceea ce trebuie făcut, vom începe să aspiram la Lumina care Reformeaza. Noi nu facem acest lucru în vederea atingerii odihnei, pacii, unui sentiment de împlinire, siguranţa sau realizare. Noi implinim numai o dorinta: dorinţa aproapelui în loc de propria noastra dorinta.

Nu dorim să primim nici un beneficiu de la împlinirea unei alte fiinţe umane, într-o asemenea măsură in care descopar chiar ura şi respingerea mea pentru ea. Ea mi se pare ca un dusman detestat care mă ameninţă. Şi ma asigur că acest sentiment şi atitudinea mea faţă de ea nu se decoloreaza. În schimb, descopar deasupra acestui lucru, că judec în funcţie de corupţia mea şi-o văd în acest fel cu ochii mei rasfatati, în timp ce, în realitate, nu ea este problema, deoarece Creatorul acţionează prin ea.

Ii văd pe alţii în acest fel, deoarece problema este în mine. Prin urmare, încep chiar si sa tratez un inamic detestat ca pe o persoana apropiata. În acest mod, lucrez cu credinţa mai presus de ratiune (motiv), dezvăluind actele Creatorului în toate aceste evenimente, şi datorită acestui fapt, cresc de la un punct la un embrion spiritual şi la toate gradele care urmeaza.

Fiecare grad următor este revelat deasupra senzaţiilor neplăcute, în dorinţele mele egoiste. Şi cheia  acestei cai este ca cineva sa se limiteze, astfel încât sa nu ceara consecinţe plăcute de-a lungul drumului in dorinţa sa de a primi şi sa urmăreasca toata plăcerea deasupra acesteia, doar în senzaţiile aproapelui.

Şi aproapele ar putea fi orice persoană: de la cel mai amabil şi mai drag, pana la cel mai oribil şi ostil in ceea ce ma priveste. Indiferent de toate acestea, ma folosesc în mod constant de această ocazie pentru a limita egoismul meu.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 8/18/2011, Shamati # 53

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment →