Aliati in lupta cu Faraonul

Cabalistii ne sfatuiesc nu sa filozofam ( deoarece mintea noastra este egoista si nu face decat sa ne abata ) ci mai degraba sa facem mai multe eforturi practice. In mod clar, gandurile mele si dorintele ma vor pastra doar in egoismul meu, dar prin actiunile mele pot darui. Si este in regula ca ar fi posibil sa daruiesc pentru ca intentionez sa primesc ceva pentru mine pentru ca, altfel, nu as darui nimic oricum ar fi.

Dar daca  efectuez actiunile recomandate mie de Cabalisti, deja se afla un element spiritual acolo. La acest punct, nu este doar despre beneficiul meu personal, ci este posibil sa imi dea un rezultat spiritual la care nu ma pot gandi direct. In acest fel functioneaza.

Cu alte cuvinte, noi avansam indirect. Si cu fiecare actiune pe care o efectuam, noi construim orase minunate pentru egoismul nostru, care se transforma in orase sarace pentru Israel (  “ Yashar Kel, “ aceia care aspira “ direct la Creator. “ )

Iar aici se ascunde inca un obstacol aditional. Daca as  lucra pentru Faraon construind orase pentru el in acelasi timp pot  vedea  paralel acesteia, ca un produs secundar al muncii mele egoiste,ca  eu obtin proprietatea daruirii, credintei, iubirii, unitatii si adeziunii, apoi va fi grozav si clar! Voi stii ca sperand la o recompensa egoista, gradual voi obtine dorintele de daruire.

Dar nu asa functioneaza! Nu doar ca nu obtin dorinte de daruire, dar deasemenea realizez ca pierd de doua ori mai mult! In egoul meu vad ca am castigat pe deplin mari orase; nu le-am vrut dar nu am avut nici o alegere in asta. Dar pentru Israel care este in mine am pierdut de doua ori mai mult : in loc sa fi avansat, eu am primit orase sarace.

Daca dincolo de orasele frumoase pentru Faraon ar fi rasarit de asemenea orase magnifice pentru Israel, daca o “afacere” spirituala de succes ar fi inflorit acolo, ar fi fost minunat. Dar nu este nimic acolo! Observ ca egoul meu, Faraonul meu, a castigat cu toate ca  nazuinta mea pentru Creator s-a pierdut si doar m-a indepartat de EL.

Apoi devin confuz si incep sa ma ingrijorez : La urma urmei, ce este de fapt aceasta cale? Ce ma va aduce mai aproape de daruire? Si in aceasta se afla obstacolul care impiedica o persoana pe aceasta cale, deoarece din acest punct inainte, o persoana trebuie sa inainteze sprijinindu-se pe rugaminte, pe suspinul interior,  personal, catre Creator. El va realiza ca pe cont propriu, nu poate lupta cu Faraonul pentru a se trece pe sine dincolo de granita sclaviei si de aceea trebuie sa fie o a treia forta.

Pana acum, el nu a simtit nevoia pentru Creator si de aceea, el obisnuia sa uite de EL. El a crezut ca era vreun fel de companion, forta aditionala care devine revelata chiar la sfarsitul drumului. El nu l-a vazut ca pe ceva necesar. Deasemenea privind la povestea cu Moise, observam ca este Creatorul acela care ii spune:  “ Haide sa mergem la Faraon”; Creatorul Insusi apare in fata lui Moise precum un tufis in flacari.

Aceasta inseamna ca omul inca intampina mari obstacole care il impiedica sa devina conectat cu Creatorul si apeleaza la EL pentru a lucra impreuna, ca parteneri, impotriva Faraonului.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 4/12/2011, Shamati Nr.86

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: