Problema este că suntem de acord să rămânem în starea actuală, aşa cum este. Considerăm că, graţie acesteia, suntem mai inteligenţi, dar este efectul forţelor egoiste (Klipot) în această lume. De fapt, în lumea noastră, cu cât rămân mai mult într-un loc, trăiesc acolo, observ diferite fenomene, cu atât mai multă experienţă câştig. Şi nu există mai multă înţelepciune decât acolo unde există experienţă.

Se pare că trebuie să fiu în acelaşi stadiu cât mai mult timp posibil şi astfel voi “îmbătrâni” acolo, adică voi dobândi înţelepciune (Hochma). Asta dorim în această lume în ceea ce priveşte experienţa noastră. Astfel, rezistăm la toate schimbările, ni se pare că nu este nimic greşit dacă o stare continuă zi după zi.

Dar, trebuie să avem credinţă deasupra raţiunii, că fiecare grad este posibil numai de la un grad mai mare. Tot ceea ce am primit în etapa actuală vine de la următorul nivel. Este sursa tuturor acţiunilor noastre, a deciziilor, concluziilor şi forţei. Capul este în partea de sus şi jos, noi suntem doar consecinţa, corpul. Niciodată nu vom putea să învăţăm nimic de la aceste consecinţe şi nu vom cunoaşte cauza reală a ceea ce se întâmplă.

 Vom vedea modul în care suntem concectat la celălalt, dar de ce? Acest motiv va fi mereu fals. Vom înlocui cunoaşterea adevăratei rădăcini prin legătura dintre consecinţele sale. Şi ele există. Dar, originea a tot ceea ce se întâmplă prin acest lanţ de evenimente este doar la cel mai înalt nivel, este întotdeauna în partea de sus.

Este vorba despre o înţelegere complet diferită, ca aceea a unui copil şi a unui adult de lângă el. Copilul cunoaşte jucăriile sale şi ştie să se joace cu ele mai bine decăt adulţii. Dar mintea, ascunsă în aceste jocuri, preocupată de modul de a construi cu ei, învăţând copilul pentru ca el să avanseze şi să se dezvolte, este făcută de adult. Un copil ar fi rămas la acelaşi nivel dacă nu i s-ar fi dat noi jucării, care l-au aşezat într-un mediu mai dezvoltat.

Prin urmare, trebuie să înţelegem că dorinţa noastră de a rămâne în starea actuală este Klipa egoistă. Grupul şi profesorul trebuie să pună presiune pe toată lumea şi să-i facă să avanseze spre scop, fără să accepte ca oamenii să rămână blocaţi în acelaşi loc mai mulţi ani. Să fii îngheţat într-o stare este religia (Daat). Ascensiunea deasupra cunoaşterii (Daat) spre credinţă, dăruire, necesită muncă. O persoană trebuie să fie conştientă că egoismul nostru nu ne permite să ne deplasăm şi se agaţă de picioarele noastre.

De obicei, ne ţine de picioare şi ne linişteşte: “Stai aici şi totul va fi bine”. De ce să mă deranjez dacă totul depinde de Creator şi vine de la El, căci este spus că “este mai bine să stau şi să nu fac nimic”? O persoană găseşte imediat o mulţime de citate pentru a justifica lenea sa şi încetează să mai avanseze.

Se pare că este deja moartă. Deoarece progresul spiritual este deja calculat prin stări (chiar şi temporar) în care persoana a încercat să se apropie pentru a aduce plăcere Creatorului şi de aceea, ea a căutat modul în care să aducă plăcere fiinţelor create, deoarece prin acestea, este posibil să aducă plăcere Creatorului.

Astfel, acest lanţ este închis, ne ajută să analizăm. Creatorul este cauza şi fiinţele create sunt mijloacele. Creatura este mijlocul şi Creatorul este scopul.

Dar omul se gândeşte că este obosit, fără energie, motivare şi fară sentimentul importanţei scopului şi este de acord cu această stare de spirit şi că va merge de la sine. El speră că în final, totul va merge şi, prin urmare, se condamnă deja la moarte. Doar grupul poate ajuta aici, influenţa mediului, garanţia reciprocă şi, mai presus de toate, responsabilităţile constante conform unui calendar zilnic strict pe care o persoană trebuie să le îndeplinească. Astfel, ea câştigă timp.

 Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 28.08.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →