De mii de ani, mii de oameni au încercat să iasă din această închisoare, sentimentul unei mici lumi înguste, dar nu au reuşit să o facă. Şi asta nu se va schimba niciodată! Dorinţa de primire nu se va extinde niciodată voluntar în afara propriei dorinţe şi nu mă va elibera niciodată, deci nu pot să privesc realitatea prin ea şi să văd lumea reală.

Asta nu se va întâmpla! Dimpotrivă, din zi în zi, voi descoperi că dorinţa mea de primire a crescut, dar posibilitatea de descoperire de noi fenomene în ea sunt reduse. Asta mă trimite la sentimentul de exil, care mă obligă să caut şi să găsesc metoda înţelepciunii Cabala. Cabala explică faptul că, o persoană nu poate să vadă nimic mai mult în dorinţa sa egoistă. Trebuie să mă împac cu faptul că ego-ul nu-mi permite să simt altceva decât această lume. Dacă vreau ceva deasupra acesteia, atunci trebuie să schimb atitudinea mea cu privire la dorinţa mea de primire. Acum, văd realitatea într-un mod  selectiv, văzând numai ceea ce interesează ego-ul meu.

Dar, dacă vreau să văd o imagine mai largă, mai adevărată sau, cel puţin, o imagine mai aproape de adevăr, atunci depinde de mine să mă ridic deasupra dorinţei de primire, să merg dincolo de dorinţa mea egoistă.

De exemplu, pot să părăsesc dorinţa mea de primire şi să trec în dorinţa unui prieten sau a mai multor prieteni. Graţie acestui lucru, deja am extins percepţia mea şi voi simţi lumea care există în afara mea. Trebuie să mă conectez la dorinţa unui prieten. Dacă sunt capabil să simt realitatea în acest fel, atunci va fi deja complet diferit în raport cu ceea ce simt în ego-ul meu. Astfel, mă voi trezi din acest vis şi mă voi ridica deasupra mea. Cel puţin, voi fi în măsură să ies din cutia mea, din închisoarea mea.

Regula generală “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” derivă din această situaţie. Este mijlocul practic care permite unei persoane să iasă din micul său cocon, ceea ce ne apare ca această lume prin prisma interesului său personal, pentru a se ridica deasupra sa şi pentru a găsi un punct de vedere diferit.

Totuşi, pentru ca mintea mea să fie, cu adevărat, independentă de dorinţa mea de primire, nu ar trebui numai să vadă un prieten sau mai mulţi, ci mai degrabă, să mă conectez la o multitudine de alte dorinţe de primire individuale. Doar prin ele, de fiecare dată dintr-o altă perspectivă, voi vedea adevărata realitate.

La final, toate punctele de vedere, perspectivele individuale se vor conecta într-un singur punct de vedere colectiv, într-o vastă cercetare. Această observaţie se va extinde nelimitat, până ce voi fi complet liber de dorinţa mea de primire şi, prin dorinţele altora, voi primi libertatea. Percepţia mea asupra realităţii nu va fi supusă nici unei condiţii şi va fi obiectivă.

Un lucru minunat este că, adevărata percepţie este încă simţită în dorinţa mea de primire, dar trebuie să creez ochelari care corectează toate defectele, le neutralizează şi îmi dau posibilitatea de a vedea şi a simţi realitatea superioară.

Deci, spunem că munca spirituală se traduce prin necesitatea de “a iubi aproapele tău”, “de a se ridica la înălţimea Creatorului” şi aşa mai departe. Pentru noi, “Tora este explicată în limbaj uman” (Mishna); asta este ceea ce suntem pregătiţi să înţelegem şi să simţim. Totuşi, în realitate, este vorba aici de o schimbare în percepţia realităţii.

Dar, avem nevoie să desfăşurăm activităţi simple şi exerciţii pentru a atinge această schimbare de percepţie: fie prin dorinţa noastră egoistă primitivă, fie prin dorinţa de primire care este îndreptată spre dăruire. La final, ating o stare în care, eforturile mele pentru a schimba percepţia mea se transformă în plăcere, deoarece eu simt că sunt, deja, aproape de libertate.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala, 24.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →